X

Noi suntem de vină, nu politicienii! Ieşirea din Matrix

Milioane de oameni şi-au pus, în alegerile care au trecut, speranţe. Milioane de oameni şi-au tot pus speranţe în alegeri din 1990 şi până astăzi. Mereu înşelate. De ce?

De ce România, la trei decenii după căderea unei teribile dictaturi, este atât de rău? Atât de rău încât mulţi se întreabă dacă nu e mai rău acum decât atunci!
De ce?

De ce avem o clasă politică aflată sub control străin? De ce instituţiile de stat îi persecută făţiş pe Români în favoarea străinilor? De ce un medic american de origine română, cu renume mondial, este şicanat ani de zile de autorităţi până să primească dreptul de practică? De ce în acelaşi timp un străin care se pretinde medic practică liniştit ani de zile fără să fie supărat de autorităţi? De ce un Român bătrân ce ia un braţ de uscături să se încălzească iarna este amendat aspru? De ce tâlharii ce rad pădurile de pe faţa pământului şi le vând străinilor nu sunt prinşi niciodată?

De ce se plătesc taxe şi impozite la stat ce se duc spre Ministerul Transporturilor, în paralele cu accize la carburanţi, rovignete şi alte şi alte dublări ale taxelor şi impozitelor pentru drumuri? De ce deşi avem cele mai multe impozite şi taxe de pe planetă, inclusiv pentru drumuri, avem drumuri atât de proaste? De ce este Republica România atât de rău?

În primul rând, din vina noastră!
Nu (doar) politicienii îşi fac nevoile în văzul lumii, la marginea drumului, chiar şi atunci când există în apropiere benzinărie cu toaletă, sau măcar o acoperire naturală – tufe, copaci. Nu, este un act, ruşinos, pe care îl fac foarte mulţi oameni obişnuiţi.

Nu (doar) politicienii aruncă sticle, doze de suc sau de bere, plastice şi alte gunoaie oriunde se nimereşte: în mijlocul pădurii, pe malul râurilor, pe plajă, în parc etc. Nu, este un gest pe care îl fac o mulţime de oameni obişnuiţi.
Nu (doar) politicienii vorbesc extrem de vulgar absolut gratuit. Nu, (şi) oamenii obişnuiţi sunt cei care au organele sexuale în gură la orice fleac. Şi li se pare amuzant!

Nu (doar) politicienii sunt atât de preocupaţi de beţie, sex şi alte droguri încât uită de îndatoriri, de răspunderi. Nu, este un lucru pe care îl fac o mulţime de oameni obişnuiţi.

Şi din ei ies politicienii! Din aceşti oameni obişnuiţi. Şi sunt asemenea lor.

Ca România să iasă din hăul în care se zbate, pentru ca Românii să iasă din Matrix, este nevoie ca fiecare să îşi asume răspunderea pentru faptele şi cuvintele lui.

Toţi spun că au un Dumnezeu în Ceruri – fie că se declară ai Bisericii ori supăraţi pe ea. Şi mai toţi mint! Căci dacă ai un Dumnezeu în Ceruri NU vorbeşti ca un neom fără niciun dumnezeu! NU înjuri de grijanie (adică Împărtăşanie), de Adam, de Eva, de morţi, de vii, de mamă sau de orice altceva. NU te repezi să judeci şi să osândeşti. NU arunci gunoaiele unde se nimereşte, murdărind cu bestialitate Creaţia lui Dumnezeu, grădina pe care El ţi-a dat-o SĂ O ÎNGRIJEŞTI ŞI SĂ O APERI!

Dacă ai un Dumnezeu ştii că vei răspunde în faţa Lui pentru ce faci tu!
Poţi să minţi pe cei din jur că faci rele „pentru că aşa fac toţi”. Dar Dumnezeu ştie şi ştii şi tu: faci rele pentru că eşti rău! Cel bun face binele chiar dacă este înconjurat numai de răi! Deci faci răul nu din vina celor din jur, ci pentru că aşa vrei tu!

De multe ori am avut la spovedanie bărbaţi şi femei care încercau să-şi găsească scuze. De pildă, pentru avort: „aşa fac toţi”!

Şi am avut un caz în care tocmai spovedisem o femeie care a fost bătută de mama ei, a fost bătută de bunica ei, a fost părăsită de prietenul ei pentru că rămăsese însărcinată şi voia să păstreze copilul. Tată nu mai avea, murise de ani de zile. Şi fata a rămas în stradă, însărcinată, dată afară din casă că „ne râde mahalaua că avem fată cu burta la gură”. Şi a plecat. Şi a muncit. Şi şi-a crescut copilul.

Singură. Şi nu a făcut avort. I-a fost greu. Foarte greu. Dar şi-a apărat copilul până la capăt.
Şi după ce spovedesc această femeie, vin unul după altul câţiva – bărbaţi şi femei – care, pe rând, spun „ei, am făcut avort; ştiu că nu e bine, dar aşa fac toţi!”…

Nu, nu fac toţi. Şi chiar dacă ar face toţi, tu să nu faci! Dacă eşti bun.
Iar dacă eşti rău, nu te mai plânge de politicieni: sunt după chipul tău!

În clipa în care dai drumul la muzica ta să bubuie în capul vecinilor şi nu îţi pasă, ba chiar îţi place că îi tulburi, eşti rău. Şi meriţi politicieni care să îţi bubuie capul după cum le place.

În clipa în care arunci gunoaie pe stradă, pe râu, în pădure şi nu îţi pasă că îţi murdăreşti Ţara, mama pe care Dumnezeu ţi-a dăruit-o, eşti rău. Şi meriţi politicienii care să te otrăvească prin poluare, prin e-urile din mâncare, prin reţele 5G şi altele asemenea.

În clipa în care „faci pe ea de morală creştină”, că tu vrei să… îţi faci plăcerea şi ţi-o faci, eşti rău. Şi meriţi politicienii care să-şi facă plăcerea oricât de imorală ar fi.

Iar votul, dacă suntem răi, nu rezolvă nimic!
Degeaba vrem să votăm „împotriva corupţiei”, câtă vreme corupţia e în noi!
Singurul lucru pe care îl putem obţine astfel este să înlocuim corupţii vechi cu corupţi noi. Ca noi.

Ieşirea din Matrix este în fiecare dintre noi!
Este în întoarcerea la demnitatea de a fi bun!
Este în lupta de fiecare zi şi de fiecare minut cu poftele noastre ele, cu lenea noastră, cu plăcerile care ne stăpânesc.

Este în lupta noastră de a fi buni… de a deveni buni. De a face binele pe care îl putem face.

Acela care se străduieşte să facă binele – oricât rău ar face cei din jurul lui – începe să fie liber.
Liber este doar cel care este gata să moară pentru libertate.

Cel care face răul sau binele pentru că îl fac cei din jurul lui este rob al societăţii.
Cel care face răul este robul patimilor.
Binele este greu de făcut pentru că este o alegere liberă, de fiecare dată. Şi, fireşte, cere o voinţă liberă, puternică, statornică.

De aceea cel care vrea să fie liber trebuie să fie hotărât să facă binele chiar dacă îl costă viaţa.
Liber este doar acela care este gata să moară pentru libertate.
Cunoaşteţi adevărul, şi adevărul vă va face liberi.

Şi adevărul este că pentru a avea o conducere bună, trebuie să avem un popor bun.
Iar poporul suntem noi.

Noi suntem vinovaţi pentru cum este România de astăzi, noi suntem soluţia pentru ieşirea din Matrix.

Pr. Mihai-Andrei Aldea

[dntplgn recurring_amt1="5.00" recurring_amt2="10.00" recurring_amt3="20.00" item_name="Donatie"]

7 comentarii

  1. Ieșirea din Matrix nu este o expresie folosită în Sfintele Scripturi, ci una lumească. Ne-am contaminat toți, și asta nu este bine. Cât de influențabili suntem, adică cu mintea întunecată, în co-dependență unii cu alții și ne-liberi în gândire proprie, analiza a ceea ce spunem și facem, și în conștiință – cugetul bun. Ca frunza în vânt, în ce direcție bate vântul, și noi.

      1. Atunci nu este mai bine să îi spunem minciună – înșelarea necuratului și necurăției și conștiinței astfel alterate? Ieșirea din Matrix, expresie preluată de la filmul Matrix, o folosesc de foarte mult timp ezoteriștii. Spun și eu, ca idee.

  2. Mesajul transmis de articol ar trebui să cutremure tot neamul românesc, si să ne mai aducem aminte că noi popor creștin ortodox am îndrăznit să ne asasinam conducătorul (asa rau sau bun cum era el) în Sfanta zi a nasterii Domnului în ziua Craciunului. Mult si rau vom fi pedepsiți pe toate planurile social, colectiv, individual totul se va reduce la jale si apasare pana cand ne vom trezi. Toate relele, razboaiele, prigonirile calamitatile din Vechiul si Noul Testament sunt la fel de valabile si astăzi pentru neamurile care îl abandonează si îl nesocotesc pe CREATORUL DUMNEZEU. Ne cățăram cu totii pe turnul Babilon spre nicăieri.

  3. Gândiți-vă numai câți dau șpagă, pentru diverse pricini. Șpagă la școala de șoferi, șpagă la școală, șpagă la intrarea pe post, șpagă la medic etc. Și oamenii au pretenția ca politicienii să fie corecți, când ei înșiși sunt cum sunt.
    Oamenii îi acuză pe politicieni (pe drept sau pe nedrept) că fură; dar dacă ar sta să gândească sincer, ar constata că și ei ar fura. Dacă nu sunt corecți în viața de zi cu zi, probabil că n-ar fi corecți nici în politică. Dacă dau șpăgi sau pretind șpăgi în viața de zi cu zi, probabil că ar pretinde șpagă și dacă ar ajunge în politică.
    Aproape orice părinte care are copii mari, când se întâlnesc unii cu alții asta vorbesc: la ce școală a făcut, cu ce se ocupă și dacă s-a căsătorit, și dacă a reușit să-și facă casă. Sunt în stare de multe ca să-și vadă copiii ”realizați”. Acuma gândiți-vă că acei oameni ajung pe o funcție puternică, unde se învârt bani mulți … ce credeți că vor face ? Nu cumva o să încerce să facă bani rapid, ca să-i ia băiatului casă, mașină scumpă, să-și vadă băiatul sau fata căsătoriți ?
    De unde provine asta ? Provine și din slava deșartă, vor să se dea mari că băieții sau fetele lor s-au realizat. Ori nu vor ”să se facă de râs” că nu s-au realizat. În acest timp, Biserica ne zice de 2000 de ani că slava deșartă e unul din cele 7 păcate de moarte. După care tefeliștii atacă Biserica.
    În România nu s-a construit mare lucru după 90 (mă refer la bunuri de interes public); dar dacă am calcula cât ciment s-a băgat în vilele făcute din șpăgi, s-ar putea să ajungem la milioane de tone. În acest timp, polițistul ăla care și-a tras vila dă drumul la examen unuia care n-avea ce căuta pe drumul public și face accident; constructorul se înfruptă din cașcavalul contractelor, face lucrarea sub parametri, după care podul se surpă (cazul de la Piatra-Neamț parcă). Etc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button