Imediat după decizia de la începutul lunii octombrie 2024 de interzicere a candidaturii la Președinție de către CCR a candidatului Diana Șoșoacă, la nivelul cel mai înalt al statului român a fost discutat scenariul potrivit căruia rezultatul alegerilor prezidențiale urmează să fie anulat de către CCR, dacă din turul 2 al alegerilor rezultă un candidat „suveranist”, au relatat surse familiarizate cu discuțiile.
La acel moment – octombrie 2024 – paradigma prezidențialelor se creiona altfel față de configurația de ieri, 6 decembrie.
Potrivit acelorași surse, la nivelurile de vârf ale clasei politice existau informații că nemulțumirea românilor este în creștere, așa cum arătau sondajele nepublicate în presă, și opțiunile de vot ale românilor – în alegerile prezidențiale și parlamentare – s-ar putea îndrepta spre partide și candidați cu discurs anti-sistem.
Așa se face că în octombrie – după interzicerea abuzivă de către CCR a candidaturii la Președinție a Dianei Șoșoacă – datele ar fi arătat că voturile de nemulțumire ale oamenilor s-ar putea îndrepta spre candidatul George Simion și AUR.
5 judecători ai CCR – aceiași ca în cazul Șoșoacă – ar fi ținut o ședință neoficială în care au discutat scenariul anulării rezultatului alegerilor prezidențiale în cazul în care câștigător final ar fi fost George Simion, dintr-un tur 2 în care l-ar fi învins pe candidatul și președintele PSD, Marcel Ciolacu.
Lui George Simion nu i s-ar fi atribuit mandatul de președinte și alegerile ar fi fost, ca și acum, anulate de CCR.
Judecătorii care ar fi discutat această ipoteză sunt: Marian Enache ( președinte CCR, susținut de PSD), Cristian Deliorga (PSD), Attila Varga, Gheorghe Stan(PSD) și Bogdan Licu (PSD). În final, președintele CCR Marian Enache susținut de PSD ar fi acceptat ideea anulării alegerilor în cazul în care George Simion ar fi fost votat într-un tur 2 de scrutin Președinte al României.
Acest scenariu ar fi fost impulsionat, potrivit surselor, de către președintele României, Klaus Iohannis, directorul SPP – Lucian Pahonțu, omul de încredere al lui Iohannis, și președintele PSD, Marcel Ciolacu.
La sfârșitul lunii octombrie, informația că alegerile prezidențiale vor fi anulate de CCR pentru că „George Simion nu poate ajunge președinte al României” – circula deja prin mediile politice de la București.
Așa că – în față cu această îngrijorare – o parte din televiziunile plătite de PSD și PNL – au declanșat atacul pe George Simion. George Simion, candidat la Președinție și președinte AUR, a fost etichetat „omul Rusiei” în dezbaterile făcute la Parlament de către Antena 3, dezbateri care au fost organizate în principal pentru susținerea mediatică a lui Marcel Ciolacu, Mircea Geoană, Nicolae Ciucă, Elena Lasconi.
Numai că pe 24 noiembrie a venit votul după primul tur de scrutin. Iar socotelile de acasă nu s-au potrivit cu cele din târg, vorba proverbului.
În ziua alegerilor, PSD a direcționat 4-5% din voturile din țară către George Simion (AUR) pentru ca Marcel Ciolacu să nu ajungă într-o finală prezidențială cu Elena Lasconi iar după amiază, pe turnantă, a apărut Călin Georgescu.
La acel moment, la nivelul clasei politice, se bănuia că Georgescu nu va obține mai mult de 7-8% din sufragii iar o finală la prezidențiale Ciolacu – Simion ar fi avut 2 potențiale rezultate: validare pentru mandatul de președinte al lui Ciolacu, dacă acesta ar fi câștigat turul 2, și invalidare/ anulare a alegerilor – dacă ar fi câștigat Simion.
Numai că, din nou, „calculele” PSD și ale lui Klaus Iohannis au fost încurcate de votul românilor.
Votul din țară în primul tur a avut ca ierarhie Georgescu și Ciolacu, pe primele 2 poziții, însă votul românilor din străinătate – a schimbat această ierarhie de la prezidențiale.
Astfel, Elena Lasconi a ajuns pe locul 2, Georgescu pe primul loc și Ciolacu a fost descalificat la mustață de intrarea în turul 2.
După rezultat, la nivelul statului român – panica a crescut și mai mult. Niciunul – în accepțiunea lui Klaus Iohannis, Marcel Ciolacu și structurilor de securitate – nu putea ajunge președinte al României, indiferent de opțiunile românilor.
Așa că au fost așteptate alegerile parlamentare, pentru a se observa cât de puternic este votul anti-sistem/ suveranist – timp în care a fost pregătită „opțiunea nucleară” – anularea alegerilor prezidențiale. Același scenariu discutat în octombrie dar cu noi candidați vizați: Călin Georgescu și Elena Lasconi.
Cum USR și Lasconi nu puteau fi profilați în ochii românilor ca „răul suprem”, energia negativă a fost direcționată cu toată puterea către Călin Georgescu. Noul ”om al Rusiei”, după Șoșoacă și Simion.
În paralel, puși în față cu o asemenea opțiune, oficiali ai statului român a început să se bâlbâie și să se gripeze.
Pe 26 noiembrie, la 2 zile după primul tur al prezidențialelor, Klaus Iohannis spune oficial printr-un scurt comunicat al Palatului Cotroceni – că nu a fost informat de serviciile secrete de vreo influență a puterilor străine în alegerile prezidențiale.
Pe 27– Iohannis anunță că face CSAT a doua zi.
Pe 28, în comunicatul CSAT – menționează vag și generalist – Rusia. Ulterior, STS iese oficial și neagă o potențială viciere a rezultatului. Comunicatul CSAT dă și indicații parchetelor. Parchetele nu vor să se bage.
În aceeași zi, pe 28, PSD prin Cristian Terheș – cere CCR anularea alegerilor, primul tur. CCR face primul pas: în unanimitate cere renumărarea tuturor voturilor – 9,4 milioane.
Pe 29 decembrie – CCR amână soluționarea sesizării lui Tehreș. Era de fapt așteptat rezultatul alegerilor parlamentare pentru a se vedea cât de mare este valul voturilor anti-sistem.
Pe 1 decembrie – iese din opțiunile de vot ale românilor – rezultatul parlamentarelor.
Pe 2 decembrie – CCR tot în unanimitate – respinge acțiunea lui Terheș, confirmă și validează rezultatul primului tur al prezidențialelor și dă drumul organizării celui de-al doilea tur. În paralel, de la Palatul Cotroceni se cere să se facă solicitări pentru declasificarea materialelor serviciilor de informații în cazul Georgescu, „omul Rusiei”.
Pe 4 decembrie – Iohannis lansează „opțiunea nucleară”, oferind pretextul anulării alegerilor: declasifică informările MAI, SIE, SRI și STS. Multă marfă și probe clare nu prea există. În plus, informările SRI conțin greșeli flagrante. Printre altele, SRI devine viral pe TikTok pentru prostiile scrise.
În câteva minute, Marcel Ciolacu anunță oficial pe pagina de Facebook că o susține pe Elena Lasconi.
Directorul SPP, Lucian Pahonțu, începe să sune prin mediul judiciar și cere să i se facă dosar lui Călin Georgescu. Șefii sistemului judiciar – sunt din nou reticenți. Nu vor să intervină direct în procesul electoral prezidențial cu 4 zile înainte de turul 2.
Pe 4 decembrie – Parchetul General anunță oficial doar că face o analiză și că autoritățile române nu au trimis oficial spre Parchet nicio sesizare sau informare.
Pe 5 decembrie – Parchetul General anunță din nou că face o cercetare in rem și aruncă pisica moartă către DIICOT. DIICOT iese și spun că fac și ei analize. Parchetele iar evită să se bage.
În aceeași zi, de 5 decembrie, Remus Pricopie/SNSPA – cel care i-a organizat lui Iohannis pseudo-dezbaterea din 2019 cu Viorica Dăncilă la care au avut acces doar ziariștii „de casă” – cere anularea prezidențialelor. Impulsurile veneau tot dinspre Palatul Cotroceni și PSD. Mai multe organizații, ca la un semn, cer același lucru CCR, la fel și „săgeata PSD” – Cristian Terheș: anularea alegerilor în urma documentelor CSAT.
Tot pe 5 decembrie, CCR era oficial dezinvestită legal pe procedura alegerilor. Validase primul tur, dăduse drumul la cel de-al doilea, nu exista cale de atac împotriva deciziilor pronunțate, dar – în paralel – lucra la anularea alegerilor. Karoly Benke – prim magistratul asistent al Curții – cel care redactează toate hotărârile dubioase – lucra deja la motivarea anulării alegerilor, asumată chiar de președintele CCR numit de PSD, Marian Enache. Tot Karoly Benke a redactat și hotărârea de interzicere a candidaturii Dianei Șoșoacă.
În seara de 5 decembrie, CCR mai emite un comunicat vag prin care spune că sesizările pe anularea alegerilor – impulsionate de Iohannis și Ciolacu – urmau să fie soluționate în cadrul procesului de validare a alegerilor.
Potrivit legii pentru alegerea președintelui, cei care depuseseră sesizările nu aveau calitate procesuală, ieșiseră oricum din termenul legal de depunere a sesizărilor, iar Curtea nu-și putea întoarce decizia definitivă din urmă cu 3 zile.
Însă redactarea lui Karoly Benke apela direct la art. 146 litera f din Constituție, forțând și legea fundamentală a statului român, prin reinterpretare. Articolul spune în esență că CCR veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului. Prima pare a procedurii – CCR o validase, ca și rezultatele primului tur. Însă Karoly Benke a reinterpretat și Constituția României traducând că CCR poate anula tot procesul electoral prezidențial, din trecut. Asta în condițiile în care deciziile CCR sunt valabile doar pentru viitor.
În noaptea de 5 decembrie spre 6 – oficialii statului român erau deja în panică. CCR nu anulase oficial alegerile, procesul electoral începuse deja – cu turul 2 la prezidențiale – la 1 dimineața în secțiile de vot din străinătate, datele strânse arătau o creștere a valului voturilor anti – sistem – voturi care se duceau spre Georgescu și Lasconi, voturile românilor din străinătate aveau să fie din nou decisive în alegerea Președintelui României, numai că Președinte al României „nu poate fi nici Georgescu, nici Lasconi”.
„Altă opțiune pentru distrugerea lui Georgescu nu este, decât Rusia. Dar nu știm dacă povestea cu Rusia mai ține la poporul român. Nu este nicio garanție că Lasconi câștigă și chiar dacă câștigă – USR nu poate avea Președintele României. Sistemul trebuie să conducă poporul, nu poporul Sistemul”.
Cam aceasta era atmosfera din „statul” român.
Încă se mai căutau „actorii” care ar fi stat, de fapt, în spatele lui Georgescu. Era bănuită o implicare a unei părți din Biserica Română dar și a unei părți din Armată. Dar nu era nimic sigur. Liberalii încă nu depășiseră șocul că pe Nicolae Ciucă nu îl votase nici Armata Română.
Pe 6 decembrie – după prânz, CCR se strânge să oficializeze „opțiunea nucleară” gândită de Palatul Cotroceni și PSD. Anulează tot procesul electoral prezidențial din România, voturile a peste 9,4 milioane de români sunt aruncate la gunoi, pretextul sunt hârtiile CSAT. Georgescu și Lasconi sunt scoși cu forța din joc. „Jocul” se reia când decid Iohannis și PSD.
Klaus Iohannis iese pe seară, la 19.00, în declarație oficială, își contrazice anunțul din 26 noiembrie – că nu a fost informat, anunță că forțează alin 2 al art 83 din Constituție. Ceea ce stabilește, și motivarea CCR la punctul 22, scrisă de Benke și publicată ulterior.
Deși are mandat fix, de 5 ani, Klaus Iohannis anunță că va rămâne Președinte al României până când va desemna premierul noului Guvern, făcut sub oblăduirea sa, rezultat din votul alegerilor parlamentare, nou Guvern care va organiza în primăvară noi alegeri prezidențiale în România din care va rezulta un nou președinte al României.
„Establishmentul/ Sistemul” de la București a răsuflat ușurat.
Românilor care erau în prejma secțiilor de votare din străinătate li s-au închis porțile în nas, fără explicații. Nu au mai fost lăsați să își exercite dreptul fundamental de a alege, baza democrației.
