Vineri, 16 august, Biserica Ortodoxă Română îi cinstește pe Sfinții Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu, Matei și Sfetnicul Ianache.
La 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti (1688-1714), cei patru fii ai săi şi Ianache Văcărescu au fost decapitaţi la Constantinopol.
Având în vedere sfârşitul martiric al voievodului Constantin Brâncoveanu şi al celor patru fii ai săi împreună cu sfetnicul său, şi apreciind viaţa sa mărturisitoare, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, la 20 iunie 1992, trecerea în rândul sfinţilor a celor şase martiri Brâncoveni.
Astfel, ziua de 16 august a fost stabilită ca zi de prăznuire a Sfinţilor Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi sfetnicul Ianache, scrie Rador.
„În săptămâna patimilor din anul 1714, Sultanul a dat poruncă să fie ridicat Constantin Vodă Brâncoveanu din scaunul domnesc de la București cu întreaga familie și dus la Constantinopol, unde a fost aruncat în fioroasa temniță cu 7 turnuri, Ienikule. După chinuri cumplite a fost ucis aici împreună cu fiii și cu ginerii săi în ziua de 15 august 1714, tocmai când împlinea vârsta de 60 de ani. Înainte de a închide ochii, bietul părinte îndurerat fu osândit să vadă, cu nespusă durere de părinte, căzând în țărână capele iubiților săi fii. Cel mai mic, înspăimântat de priveliștea morții, ar fi fost invitat să se facă turc, numai să-și salveze viața.
Dar tatăl său îi spuse:
–Dacă am pierdut tot ce am avut în lumea asta, măcar sufletul să ni-l păstrăm în toată curățenia; mai bine să mori în legea creștină ortodoxă, decât să te faci turc.
(….) În chip năpraznic s-a sfârșit deci Constantin Brâncoveanu, după o domnie de 25 de ani și 5 luni. Cu el împreună au pierit ca niște mucenici ai credinței creștine și fiii și ginerele său, învrednicindu-se și ei de cununa muceniciei. Trupurile lor au fost aruncate în mare, de unde le-au pescuit niște pescari creștini, iar văduva lui Brâncoveanu, Doamna Maria, a purtat de grijă să fie așezate mai târziu, spre odihna de veci, în pământul patriei străbune, în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București”, Ioan Lupaș, „Mucenicia Brâncovenilor”, Editura Praxis a Arhiepiscopiei Râmnicului, 2015, pag.17-18, pag.28.
Tot marți, 16 august, este marcată Ziua naţională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni şi de conştientizare a violenţelor împotriva creştinilor.
„În semn de conștientizare de către cetățenii români a violențelor și persecuțiilor la care au fost și sunt supuși și astăzi creștinii în lume se iluminează în roșu, între orele 20,00-24,00, următoarele clădiri: Parlamentul României, Guvernul României, sediile autorităților administrației publice centrale și locale, Arcul de Triumf și Palatul Mogoșoaia.
Cu prilejul acestei zile se pot organiza manifestări publice și pot avea loc slujbe religioase, în locurile în care se desfășoară evenimente comemorative autorizate, conform legii”, se menționează în Legea 134/202.
Dincolo de aspectele politice, financiare și administrative ale momentului, ADEVĂRATUL motiv pentru care brâncovenii au fost uciși este că au refuzat să dezvăluie locul în care se afla tezaurul/ comoara lui Decebal! De fapt sunt mai multe locații, într-una dintre ele existând aur alchimic, monoatomic, produs prin materializare, de puritate 99 la sută…
E adevărat că turcii, ca și ulterior rușii, austriecii, ungurii, evreii și alții, inclusiv ai noștri fără să știe au fost/ sunt protejați neaflând acele locuri, fiindcă nu aurul fizic, metalul în sine e important, cât forțele cauzale ce îl produc și/sau îl protejează – pur și simplu nu ne putem apropia de zona respectivă dacă vibrația personală e scăzută și intențiile sunt egoiste, dacă avem asupra noastră o armă, de exemplu…