Satele românești, odinioară pline de viață, s-au transformat treptat în locuri părăsite, unde doar bătrânii mai țin vie flacăra comunității. În ultimele decenii, peste 4 milioane de români au părăsit satele natale în căutarea unui trai mai bun, fie în orașele mari ale României, fie în străinătate. Această migrație masivă este rezultatul unei serii de politici greșite și al incompetenței guvernelor succesive conduse de PSD și PNL, care au ignorat constant nevoile mediului rural.
În lipsa unor oportunități economice reale și a unei infrastructuri adecvate, tinerii au fost nevoiți să își caute norocul departe de casele lor. Guvernele au eșuat să investească în dezvoltarea rurală, să creeze locuri de muncă și să sprijine agricultura, forțând astfel milioane de români să își părăsească satele. Corupția și birocrația au sufocat orice încercare de revitalizare a satelor, lăsând în urmă comunități îmbătrânite, unde doar bătrânii mai luptă să mențină vii tradițiile și cultura locală.
Casele rămase goale, terenurile lăsate în paragină și școlile închise sunt mărturii ale unei politici eșuate, care a ignorat cu desăvârșire potențialul uriaș al satelor românești. În loc să fie sprijinite, aceste comunități au fost abandonate de autoritățile care ar fi trebuit să le protejeze și să le sprijine. Bătrânii care au rămas sunt adesea singuri și izolați, fără acces la servicii de bază și fără sprijin din partea statului.
Pierderea a 4 milioane de locuitori din mediul rural nu este doar o problemă demografică, ci și una socială și culturală de proporții. Abandonarea satelor de către tineri a rupt legătura dintre generații și a lăsat în urmă un gol care se adâncește cu fiecare an. Este nevoie urgentă de o schimbare de direcție, de politici care să încurajeze revenirea tinerilor în sate și să sprijine dezvoltarea durabilă a acestor comunități. Fără acțiuni concrete, satele românești riscă să devină doar amintiri, iar cultura rurală, odată vibrantă, să dispară treptat.
La finalul anului 1989 în comuna mea natală, compusă din 3 sate, viețuiau puțin peste 10.000 de suflete. Astăzi au mai rămas puțin sub 900, imensa majoritate de vârstă înaintată și fără ocupație.
În oricare gospodărie ai fi intrat înainte de 1989 erai primit regește pentru că fiecare din ele avea porc, găini, gâște, rațe, cel puțin 2 capre, unele și vacă, etc. Fiecare avea parte de cereale de la CAP-ul în care muncea, avea vie și grădină de legume și zarzavaturi precum și pomi fructiferi. În afară de 2 bețivi care nu munceau, toată lumea avea de toate.
Astăzi în afară de arendași pe care îi numeri pe degetele de la o mână nimeni nu mai cultivă nimic și nu mai crește animale ori păsări. Cumpără pulpe de pui expirate, conserve de la magazinul lui G…, de unde mai cumpără pâine cu aditivi și cuie. Deși populația a scăzut enorm, numărul celor care nu muncesc, al alcoolicilor și al celor bolnavi a crescut îngrozitor. E o tragedie.
Scrisoare deschisă către pseudo-episcopul eretic și apostat din Oradea – ORTODOXIA ÎN CATACOMBE
https://ortodoxiaincatacombe.ro/scrisoare-deschisa-catre-pseudo-episcopul-eretic-si-apostat-din-oradea/#comments