Când vorbim de adaptarea legislațiilor la interesele mișcării LGBT+, provocările socio-politice actuale, care testează gradul de reziliență a statului român în fața ideologiilor progresiste, au fost cândva și provocările Greciei, se menționează într-o analiză, realizată de Oficiul Creștin pentru Drepturi și Libertăți (OCDL), pe tema legalizării căsătoriei între persoanele de același sex.
Potrivit sursei citate, obiectivul țintă al agendei LGBT+ nu îl reprezintă parteneriatul civil, care nu este decât o „haltă” prestabilită pe traseul strategiei progresiste, ci redefinirea instituției căsătoriei și a familiei. În ceea ce ne privește, subliniază OCDL, traseul României pe aceste coordonate vitrege va fi influențat de gradul de interes și implicare al fiecăruia dintre noi.
Redăm integral analiza dată publicității de OCDL:
Când vorbim de adaptarea legislațiilor la interesele mișcării LGBT+, provocările socio-politice actuale, care testează gradul de reziliență a statului român în fața ideologiilor progresiste, au fost cândva și provocările Greciei. Drumul procesual pe care România l-a parcurs la CEDO și la finalul căruia (23 mai 2023) Curtea ne-a obligat la recunoașterea juridică a relațiilor formate din persoane de același sex, a fost cândva și drumul statului elen.
În anul 2013, CEDO a obligat Grecia să ofere o formă legală de recunoaștere a cuplurilor de același sex, iar în doi ani de la această hotărâre, statul elen a legalizat parteneriatul civil LGBT+.
Fără a exista vreo hotărâre sau convenție legală care să pretindă Greciei modificări legislative suplimentare, la 8 ani de la legiferarea parteneriatului civil, parlamentul elen a adoptat pe data de 15 ianuarie 2024 proiectul de lege care permite atât căsătoriile, cât și adopțiile pentru cuplurile LGBT+.
Nici CEDO, și nici vreo altă structură internațională nu a obligat Grecia să legalizeze căsătoriile LGBT+. Aceasta s-a întâmplat ca efect inerent al malaxorului ideologic în care societatea elenă s-a lăsat atrasă.
Obiectivul țintă al agendei LGBT+ nu îl reprezintă parteneriatul civil, care nu este decât o „haltă” prestabilită pe traseul strategiei progresiste, ci redefinirea instituției căsătoriei și a familiei. Parteneriatul civil își propune, printre altele, să acomodeze opinia publică refractară cu mișcarea homosexuală. Profesorul de drept, William N. Eskridge Jr., susține că, pe măsură ce legislația oferă mai multă vizibilitate comunității LGBT+, societatea începe să o accepte/tolereze din ce în ce mai mult.
Dacă premisa legalizării relațiilor LGBT+ este eliminarea așa-zisei discriminări, parteneriatul civil va fi incapabil să remedieze această problemă, iar cultul victimizării nu se tratează din exterior. După legiferarea parteneriatului, cei vizați se vor considera discriminați pe motiv că nu pot avea parte de cununii religioase în fața sfântului altar, că nu pot adopta copii, or că pentru ei sunt create instituții juridice marginale ș.a.
Din punct de vedere juridic, discriminarea se referă la drepturi deja existente. Altfel spus, dacă dreptul respectiv nu este reglementat undeva, nu putem spune că este posibilă vreo discriminare. Inclusiv jurisprudența CEDO și a CJUE susține că dreptul la căsătorie al persoanelor de același sex nu este un drept al omului, nefiind consacrate în actele care stau la baza întemeierii acestor organizații.
Drepturile omului decurg din natura ontologică a ființei umane, funcționând după o lege a firescului.
Și totuși, la nivelul Uniunii Europene, 16 state recunosc căsătoriile homosexuale, iar în toate aceste state, legalizarea căsătoriei a fost precedată de o formă de parteneriat sau de uniune civilă.
România trebuie să înțeleagă faptul că, ceea ce de la început este vicios, nu se poate însănătoși cu trecerea timpului, ci din contra!
Grecia este singura țară care își declară credința creștin-ortodoxă prin Constituție. De altfel, este prima țară prin care Apostolul Pavel a introdus credința creștină în Europa. Și totuși, fiind o țară ce se declară în cote majoritare ca fiind creștin-ortodoxă, decidenții ei aleg să abandoneze valorile sale culturale și creștine.
În ceea ce ne privește, traseul României pe aceste coordonate vitrege va fi influențat de gradul de interes și implicare al fiecăruia dintre noi!
„Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume…”
Cu cine?!
Cu doi sau trei adunați în numele lui Hristos! Părinte lasă defetismul ăsta, căci mai sunt români în țara asta, nu ne-am corcit de tot! Stăm foarte bine față de alte țări și mai ales față de tot occidentul!
De parca ar mai conta in Romania capturata de astazi, ce zice majoritatea populatiei! Va fi exact ca in Grecia, un ordin pe unitate pt Șparlamentul tarii, care se va conforma de indata noilor directive venite din afara Romaniei!
Aici nu mai e vorba de dorinta, ci de realitatea prin care slugoii din fruntea tarii ne vor pune in fatza faptului implinit! Sa dea Dumnezeu, sa nu fie precum spun eu!
suntem deja corigenți la capitolul acesta când nu s a ieșit la vot pentru a stabili clar în lege că o familie este formată prin căsătoria între un bărbat și o femeie și nu între soți.
Bos dar in mainile noastre nu curge un sange de roman pentru ca noi nu ne tragem din ei, poate ei se trag din stramosii nostri.
Ai gresit sloganul in rest initiativa e buna
(in venele noastre) ” nu curge un sange de roman pentru ca noi nu ne tragem din ei, poate ei se trag din stramosii nostri.”
Extraordinara remarca ta, la care subscriu 100%! Intr-adevar, stramosii nostri erau romani, pt ca erau crescuti cu fatza mereu catre Hristos si Cruce, lundu-si soarta in propriile maini si fiind pregatiti oricand de jertfa, inclusiv de cea suprema, de aceea am dainuit 2000 de ani ca neam, trecand prin toate vicisitudinile Istoriei, pt ca l-au avut mereu alaturi pe Hristos, atat in viata cat si in moarte! In schimb, asa zisii romani de astazi, nu suntem altceva decat niste surogate de romani, crescuti cu spatele la Hristos si la Cruce si pt care scurta si mizerabila noastra viata pamanteasca, dependenta de consumerism, de tehnologie, e traita in ritm de manele, fiind mai presus de orice! De aici provine si drama noastra de astazi ca neam, fiindca nu mai suntem in stare sa ne luam soarta in propriile maini!
@vlad Țepeș,felicitări!
Apropo de asta, la cativa ani dupa Lovilutie, un reporter venit la Manastirea Sihastria l-a intrebat pe marele parinte duhovnic, Ilie Cleopa, ce inseamna sa fii roman astazi ? Iar parintele i-a raspuns astfel(am retinut spiritul ideii): a fi roman inseamna a fi crestin-ortodox cu inima si a simti si gandi romaneste! Daca un japonez(sau un chinez, nu mai imi amintesc foarte bine) face astea, atunci el trebuie socotit roman!
O profetie zice ca atunci cand Romania aproba sodomia, a doua zi va fi invadata. Cred ce de rusi…