Raportul de sinteză al primei sesiuni a celei de-a 16-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor (Vatican, 4-29 octombrie 2023), intitulat „O Biserică sinodală în misiune”, a dedicat texte lungi dimensiunii ecumenice, având convingerea că „nu poate exista sinodalitate fără dimensiunea ecumenică” (7.b).
Introducerea se referă la Adunarea ecumenică de rugăciune „Împreună”, descrisă ca un „har”, deoarece „unitatea fermentează în tăcere în Sfânta Biserică a lui Dumnezeu”.
Capitolul 6, intitulat „Bisericile orientale și tradițiile Bisericii latine”, consideră că este necesar „să se reflecteze asupra contribuției pe care Bisericile catolice orientale o pot aduce la unitatea creștinilor și asupra rolului lor în dialogurile interreligioase și interculturale” (g).
Capitolul 7, intitulat „Pe drumul spre unitatea creștinilor”, este dedicat în întregime ecumenismului.
Printre convergențe, Adunarea, în lumina privegherii „împreună”, recunoaște că „suntem într-un kairos ecumenic” (a).
Ea reafirmă că botezul, „principiu al sinodalității, constituie și fundamentul ecumenismului”, deoarece „prin el toți creștinii participă in sensul credintei și de aceea trebuie ascultați cu atenție” (b).
El subliniază rădăcinile spirituale ale ecumenismului care se realizează în viața zilnică, importanța dialogului teologic (c), precum și „ecumenismul sângelui”, deoarece „unitatea vine din crucea Domnului”.
El menționează colaborarea necesară între toți creștinii pentru a face față provocărilor pastorale din timpul nostru (e) și importanța căsătoriilor (mixte) interbisericești (f).
Printre problemele care trebuie abordate, Adunarea remarcă „diversitatea tradițiilor creștine în modul în care înțeleg configurația sinodală a Bisericii” (g), „legătura dintre sinodalitate și primatul papal la diferitele niveluri (local, regional, universal) în interdependența lor reciprocă” (h), problema ospitalității euharistice (communicatio in sacris Potirul comun) în lumina legăturii dintre comuniunea sacramentală și cea eclezială (i), și fenomenul comunităților „non-confesionale” și al mișcărilor de „renaștere” (j).
Propunerile includ o comemorare comună a celei de-a 1700-a aniversări a Conciliului de la Niceea (325) (k), o dată comună pentru sarbatoarea Paștelui (l), invitarea mai multor delegați fraterni la următoarea sesiune a Adunării din 2024 (m), convocarea unui sinod ecumenic privind misiunea comună în lumea contemporană (n) și compilarea unui martirologiu ecumenic (o).
În capitolul 13, intitulat „Episcopul Romei în colegiul episcopilor”, Adunarea notează că „promovarea unității tuturor creștinilor este un aspect esențial al slujirii episcopului Romei” (Papa Francisc).
Ea notează că „răspunsurile la invitația făcută de sfântul Ioan Paul al II-lea în enciclica Ut unum sint, precum și concluziile dialogurilor ecumenice, pot ajuta la înțelegerea catolică a primatului, colegialității, sinodalității și a relațiilor lor reciproce” (b).
Adevărul Traditiei al dumnezeieștii Revelații a lui Hristos este în pericol de a fi alterat în sufletele creștinilor ortodocși prin erezie.
Ceea ce Nero și alții nu au realizat, ar putea realiza dacă ar învinge erezia în cele din urmă.
Prin urmare, primul pericol al falsificării patrimoniului spiritual patristic este opinia eretică, care intră acum cu toată ușurința în Grecia.
Din acest motiv, lupta antieretică este una dintre principalele îndatoriri ale creștinului.
Tot ceea ce este necesar pentru mântuirea sufletelor noastre a fost scris de Sfinții Părinți.
Noi, dacă putem scrie ceea ce este bun, ar trebui să scriem aproape numai în termeni anti-eretici.
Fără îndoială, unul dintre cele mai mari păcate comise în nevointa noastră în Biserică este că viața este separată de dogmă, dragostea de credință, Biserica de teologie, în falsa amăgire a propovaduirii ereziei ecumenismului.
Și acesta este al doilea pericol al Ortodoxiei.
Al treilea pericol pentru Ortodoxie este oportunismul.
Adică, îndreptățirea încălcării lucrurilor dumnezeiesti pentru scopuri pământești.
Cel reverențios care solidifică și șchiopătează în onestitate și voință, în sinceritatea și integritatea caracterului său, este fariseul timpului nostru.
Oportunismul este mai rau decât imoralitatea în sensul cel mai restrâns al cuvântului.
Oportunismul desființează nu numai dogma creștină, ci și morala creștină sub paravanul evlaviei.
În sfârșit, al patrulea pericol este individualismul, care se împletește cu oportunismul și merge împotriva iubirii creștine: nu doar falsificăm, ci negăm esența creștinismului, care este dragostea și jertfa lui Hristos.
Transcriere din cartea ARHIMANDRITUL
SPIRIDON BILALIS
1918 -1974
SCURTĂ BIOGRAFIE
(pp. 76-78)
Gard electrificat la 220 pe granita cu Bulgaria, gard electrificat la 220 pe granita cu Serbia si expulzarea tuturor ucrainienilor cu inchiderea granitei. Cu cat crapa ami multi cu atat mai bine. Scapam de animale… Pentru tot ce exista emigranti, asa zisii refugiati, exista uzul de arma: foc in aer, foc la picioare si foc in plin.
Am avut de-a face la viata mea cu toate animalele: ucrainieni, evrei, sarbi, PeSeDe, liberali , monarhisi, taranisti maimute basiste, rezisti si USR-isti si cu toate tipurile de cimpanzei de dreapta . Nu am vazut nici o forma de crestinism din partea BOR si am vazut doar antiromanism pentru ca tatal meu nu a dat Banatul la sarbi in anii 50…. Hai, mai usor cu vrajeala cu crestinismele ca se stie bine: totul e doar pentru imagine si nimic mai mult…
Cu cat crapa mai multi cu atat mai bine ….
Raportul de sinteză al primei sesiuni a celei de-a 16-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor (Vatican, 4-29 octombrie 2023), intitulat „O Biserică sinodală în misiune”, a dedicat texte lungi dimensiunii ecumenice, având convingerea că „nu poate exista sinodalitate fără dimensiunea ecumenică” (7.b).
Introducerea se referă la Adunarea ecumenică de rugăciune „Împreună”, descrisă ca un „har”, deoarece „unitatea fermentează în tăcere în Sfânta Biserică a lui Dumnezeu”.
Capitolul 6, intitulat „Bisericile orientale și tradițiile Bisericii latine”, consideră că este necesar „să se reflecteze asupra contribuției pe care Bisericile catolice orientale o pot aduce la unitatea creștinilor și asupra rolului lor în dialogurile interreligioase și interculturale” (g).
Capitolul 7, intitulat „Pe drumul spre unitatea creștinilor”, este dedicat în întregime ecumenismului.
Printre convergențe, Adunarea, în lumina privegherii „împreună”, recunoaște că „suntem într-un kairos ecumenic” (a).
Ea reafirmă că botezul, „principiu al sinodalității, constituie și fundamentul ecumenismului”, deoarece „prin el toți creștinii participă in sensul credintei și de aceea trebuie ascultați cu atenție” (b).
El subliniază rădăcinile spirituale ale ecumenismului care se realizează în viața zilnică, importanța dialogului teologic (c), precum și „ecumenismul sângelui”, deoarece „unitatea vine din crucea Domnului”.
El menționează colaborarea necesară între toți creștinii pentru a face față provocărilor pastorale din timpul nostru (e) și importanța căsătoriilor (mixte) interbisericești (f).
Printre problemele care trebuie abordate, Adunarea remarcă „diversitatea tradițiilor creștine în modul în care înțeleg configurația sinodală a Bisericii” (g), „legătura dintre sinodalitate și primatul papal la diferitele niveluri (local, regional, universal) în interdependența lor reciprocă” (h), problema ospitalității euharistice (communicatio in sacris Potirul comun) în lumina legăturii dintre comuniunea sacramentală și cea eclezială (i), și fenomenul comunităților „non-confesionale” și al mișcărilor de „renaștere” (j).
Propunerile includ o comemorare comună a celei de-a 1700-a aniversări a Conciliului de la Niceea (325) (k), o dată comună pentru sarbatoarea Paștelui (l), invitarea mai multor delegați fraterni la următoarea sesiune a Adunării din 2024 (m), convocarea unui sinod ecumenic privind misiunea comună în lumea contemporană (n) și compilarea unui martirologiu ecumenic (o).
În capitolul 13, intitulat „Episcopul Romei în colegiul episcopilor”, Adunarea notează că „promovarea unității tuturor creștinilor este un aspect esențial al slujirii episcopului Romei” (Papa Francisc).
Ea notează că „răspunsurile la invitația făcută de sfântul Ioan Paul al II-lea în enciclica Ut unum sint, precum și concluziile dialogurilor ecumenice, pot ajuta la înțelegerea catolică a primatului, colegialității, sinodalității și a relațiilor lor reciproce” (b).
2023 10 30 Ecumenism in the Synthesis Report of the First Session of the XVIth Synod of Bishops
http://www.christianunity.va/content/unitacristiani/en/news/2023/2023-10-30-sintesi-1–sessione-xvi-sinodo-dei-vescovi.html
Adevărul Traditiei al dumnezeieștii Revelații a lui Hristos este în pericol de a fi alterat în sufletele creștinilor ortodocși prin erezie.
Ceea ce Nero și alții nu au realizat, ar putea realiza dacă ar învinge erezia în cele din urmă.
Prin urmare, primul pericol al falsificării patrimoniului spiritual patristic este opinia eretică, care intră acum cu toată ușurința în Grecia.
Din acest motiv, lupta antieretică este una dintre principalele îndatoriri ale creștinului.
Tot ceea ce este necesar pentru mântuirea sufletelor noastre a fost scris de Sfinții Părinți.
Noi, dacă putem scrie ceea ce este bun, ar trebui să scriem aproape numai în termeni anti-eretici.
Fără îndoială, unul dintre cele mai mari păcate comise în nevointa noastră în Biserică este că viața este separată de dogmă, dragostea de credință, Biserica de teologie, în falsa amăgire a propovaduirii ereziei ecumenismului.
Și acesta este al doilea pericol al Ortodoxiei.
Al treilea pericol pentru Ortodoxie este oportunismul.
Adică, îndreptățirea încălcării lucrurilor dumnezeiesti pentru scopuri pământești.
Cel reverențios care solidifică și șchiopătează în onestitate și voință, în sinceritatea și integritatea caracterului său, este fariseul timpului nostru.
Oportunismul este mai rau decât imoralitatea în sensul cel mai restrâns al cuvântului.
Oportunismul desființează nu numai dogma creștină, ci și morala creștină sub paravanul evlaviei.
În sfârșit, al patrulea pericol este individualismul, care se împletește cu oportunismul și merge împotriva iubirii creștine: nu doar falsificăm, ci negăm esența creștinismului, care este dragostea și jertfa lui Hristos.
Transcriere din cartea ARHIMANDRITUL
SPIRIDON BILALIS
1918 -1974
SCURTĂ BIOGRAFIE
(pp. 76-78)
Τέσσερις κίνδυνοι δια την Ορθοδοξία. | ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ
https://tasthyras.wordpress.com/2023/11/01/%cf%84%ce%ad%cf%83%cf%83%ce%b5%cf%81%ce%b9%cf%82-%ce%ba%ce%af%ce%bd%ce%b4%cf%85%ce%bd%ce%bf%ce%b9-%ce%b4%ce%b9%ce%b1-%cf%84%ce%b7%ce%bd-%ce%bf%cf%81%ce%b8%ce%bf%ce%b4%ce%bf%ce%be%ce%af/#more-80152
H. D. Hartmann: „Israelul este un stat din ce în ce mai religios. Își construiește timpul biblic”
https://www.youtube.com/watch?v=4v5xuyzN6zk
Gard electrificat la 220 pe granita cu Bulgaria, gard electrificat la 220 pe granita cu Serbia si expulzarea tuturor ucrainienilor cu inchiderea granitei. Cu cat crapa ami multi cu atat mai bine. Scapam de animale… Pentru tot ce exista emigranti, asa zisii refugiati, exista uzul de arma: foc in aer, foc la picioare si foc in plin.
Am avut de-a face la viata mea cu toate animalele: ucrainieni, evrei, sarbi, PeSeDe, liberali , monarhisi, taranisti maimute basiste, rezisti si USR-isti si cu toate tipurile de cimpanzei de dreapta . Nu am vazut nici o forma de crestinism din partea BOR si am vazut doar antiromanism pentru ca tatal meu nu a dat Banatul la sarbi in anii 50…. Hai, mai usor cu vrajeala cu crestinismele ca se stie bine: totul e doar pentru imagine si nimic mai mult…
Cu cat crapa mai multi cu atat mai bine ….