Forumul Economic Mondial de la Davos, din anul acesta, începe sub sloganul „cooperare, într-o lume fragmentată.” Vor fi prezenți peste două mii de participanți, dintre care trei sute de lideri politici, printre care și doi români: Maia Sandu și Bogdan Aurescu.
Contrar curentului din presa mainstream, vom pune în dezbatere agenda secretă a întâlnirilor informale. Cititorii noștri trebuie să înțeleagă ce se ascunde în spatele propagandei Marii Resetări.
Majaharahul reuniunii, Klaus Schwab, noul Marx al lumii noi, s-a plâns recent că globalizarea a încetinit. Că există prea mult egoism. Lumea nu e preocupată de programul său revoluționar, lansat în urmă cu trei ani, privind controlul total al indivizilor și maximă reglementare. Să ne mai amintim de creditul social, prin care individul va fi deposedat de bani, în cazul în care nu are o conduită corectă politic? Sau despre visul de aur al comunismului „fără proprietăți”? – principii de bază al Marii Resetări.
Întreaga lume conservatoare este speriată de deciziile malefice ce se vor lua. Lupta împotriva încălzirii globale e doar un vehicul de propagandă pentru uciderea sufletului mulțimilor și distrugerea identităților naționale.
Una dintre temele de discuție, din mediile secrete, va fi despre amprenta de carbon a fiecărui individ. Deja au apărut aplicații care notează cât carbon ai consumat în operațiunile zilnice. Până și acțiunea de retragere a banilor din bancomat este cuantificată. Momentan, marja admisă de emisie a CO2 e mare, dar se va restrânge în viitorii ani. Cine va emite mai mult dioxid de carbon, adică va face multe activități, va fi taxat. Se încurajează astfel lenea! Lumea decerebrată din scrierile lui Hararri, principalul consilier al lui Klaus Schwab, va fi asistată, controlată și ghidonată prin 5 G. Big Brotherul lui George Orwell va deveni un personaj frecventabil. Un fel de tătuc liber consimțit.
Prezența unor șefi de servicii secrete americane, laolaltă cu miniștri digitalizării din țările dezvoltate, naște peste Ocean temerea că se pune la cale oprimarea digitală a spiritului liber și că Metaversul va dicta nu doar conduita socială, ci și obligațiile individului în Marea Resetare. Ordinul dat din Marea Unitate de zdrobit umanitatea, prezența in corpore a transumaniștilor (acei cerberi ai Iadului progresist, care prefigurează omul robot, asistat și deposedat de suflet) este extrem de bine descris în poemul „Ucideți omul rotund!”, al lui Alexandru Petria, cenzurat pe facebook: „omul rotund e un simptom al libertății,/un termen de comparație nerezonabil./ Să nu ne ascundem după degete, / ucideți omul rotund când îl întâlniți! / Ucideți-l, carnea de pe grill să ne rămână întreagă!” Nu există o descriere mai plastică a crimei împotriva ființei, decât fragmentul din cartea „Înainte de venirea Asteroidului.”
Demiurgii, că tot e zi de evocat Mihai Eminescu, prefigurează în staborul de la Davos omul nou cu antenuțe, un Nino-nino de Spitatul 9, fericit că Waze-ul îi găsește drumul către casă. Omul rotund, omul normal, omul înzestrat cu suflet, e cenzurat. În canoanele apocrife ale lui Schwab, ființa e decapitată, decompensată și lapidată de facultățile mintale. În locul ei apar organismele modificate de nanotehnologie. Prin forcepsul ideologic, se pune la cale apariția omului posedat de gadget-uri, a asocialului – ca virtute, dependent de Metavers, a iubirilor virtuale (ca cea a japonezului căsătorit recent cu un Avatar n.a.), și nu în ultimul rând, indefinitul de gen, număr și caz cu îndumnezeirea din om.
Faptul că indivizi aciuiați cu aeronave ultra poluante, pe aeroportul unei stațiuni montane, aflată la 1.500 de metri altitudine, vor discuta despre noua formă de organizare socială a „capitalismului părților interesate,” prin impunerea unor noi taxe, a amprentei de carbon, peste taxele naționale, reprezintă cea mai mare ipocrizie a reuniunii din zilele de azi.
Narativele publice pot fi descompuse, la fel ca peisajele cu natură moartă și tancuri pe străzi, din imaginarul colectiv al războiului lumilor. Cooperare se poate traduce prin antonimul segregație. „Lupta pentru construcția unui viitor mai bun pentru oamenii muncii” e deja prefigurată în operele lui Marx, nu trebuie interpretată. „Accelerarea capitalismului” se traduce prin bani guvernamentali pentru industriașii High-tech. „Valorificarea celei de-a patra revoluții industriale” seamănă ca proiectul de „motorizare populară” a național-socialistului, ajuns cancelar al Germaniei, în 1933.
Are rost să ne mai întrebăm de ce primele opt corporații ale lumii sunt din industria IT? Sau de ce reprezentanții săi sunt la Davos, alături de premieri, miniștri și chiar regine? Îndemnul la luptă apare peste tot, în mesajele publice. La urma urmei, regula numărul unu a comunismului era să întrețină focul luptei, mai presus decât firescul vieții. Zilele acestea, prin camerele secrete ale Davos-ului se caută formule, prin care inteligența artificială să controleze total mintea oamenilor. În spațiul public, liderii mișcării transumaniste spun că tehnologia este în slujba vieții, nu împotriva ei. Oamenii care mai gândesc trebuie să se teamă, dar să și înțeleagă ceea ce pregătesc elitele secrete ale lumii.
„Adevărul este stăpânul nostru, nu noi suntem stăpânii adevărului!”- avea să spună, pe drept cuvânt, Mihai Eminescu, gânditorul nostru de geniu, pe care doar în 15 ianuarie îl omagiem.
Marius Ghilezan
[dntplgn recurring_amt1="5.00" recurring_amt2="10.00" recurring_amt3="20.00" item_name="Donatie"]
Sistemul se erijeaza mai nou in povatuitor bisericesc folosindu-se de numele Parintelui Cleopa!
Care este miza predictiva a mesajului sistemic care ne catehizeaza indirect pe tema inchinarii la icoane?!
Se pregateste mentalul colectiv spre a ne dezobisnui sa sarutam icoanele?!
Adica sub pretextul ca ar trebui sa respectam o minima randuiala cand intram in biserici sa ne inchinam la icoane, va trebui sa nu mai sarutam icoanele pentru ca asa i s-a nazarit sistemului, ca vezi Doamne, nu suntem in ordine cu sintagma: Tipic-Tipic si la inima nimic!
Invatatura Parintelui Cleopa pica ca o manusa iconomaha sistemului care se grabeste sa ne acuze ca nu suntem ordonati, ca sa n-avem ragaz sa ne dezmeticim si sa intelegem ca prin astfel de cateheze, in viitor putem fi lesne privati de inchinarea la icoane si sarutarea lor pe motiv ca astfel sarutand icoanele: ne virusam reciproc!
Foarte interesanta aceasta interventie sistemica folosind colaje din invatatura unui mare duhovnic spre a ne lepada in viitor de cultul icoanelor!
Pare ca acel preot despre care s-a zis ca ar fi ramas in locul Parintelui Cleopa jongleaza abuziv cu citate, de asta data folosind selectiv colaje din invatatura marelui duhovnic Cleopa!
Toata practica cultului Bisericii Ortodoxe înseamnă atingere, participare, comuniune.
Iar „pandemia” asta, care după spusele „specialiștilor” că va trebui să trăim cu ea, dizolva prin eliminarea atingerii tocmai esența cultului ortodox.
Sfantul Nicolae Velimirovici nu considera o impietate faptul de a saruta icoanele pe chipul zugravit:
„Buzele noastre sărută chipul sfântului, iar prin gândurile şi inima noastră sărutăm pe sfânt ca pe o persoană adevărată şi vie în Biserica Cerească”.
Sfântul Nicolae Velimirovici, Credința Sfinților, Catehismul Bisericii Ortodoxe
De ce cinstim icoanele? | Doxologia
https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/de-ce-cinstim-icoanele
Iata si explicatia preotului caruia i s-a atribuit ca ar avea harisma Parintelui Cleopa:
https://www.romaniatv.net/de-ce-nu-e-bine-sa-pupi-icoanele-parintele-calistrat-nu-e-un-gest-de-credinta-superautentica-nu-faci-decat-sa-descompui-cu-saliva-compozitia-chimica-a-culorilor_6511748.html
Expozeul magulitor „cu stropi de saliva” frizeaza frica de boala sau de contangiune!
Igienismul (igiena) a devenit unul idolii vehementi ai vremurilor noastre plandemice iar sanatatea a devenit un slogan de subjugare a omenirii si de prefacerii a bietilor muritori in ipohondri bine imblanziti – care se imbolnavesc de frica bolii covid!
Pr. Calistrat starneste mult mai mult greata-vomitiv cu declaratiile sale iconoclaste decat acuza stropilor de saliva imaginari de pe suprafata icoanelor, lasati de te miri cine si pe care ii putem descrie literar, atingand coarda sensibila a celor care apreciaza patrimoniul bisericesc si care vezi Doamne, este profanat de inchinatorii la icoane!
Sfantul Ioan de Kronstadt conchide:
Cand sarutam cu buzele inseamna ca sarutam si cu sufletul. Cand sarutam un obiect sfintit (icoana, cruce), trebuie sa o facem cu buzele, cu inima si cu sufletul.
(Sfantul Ioan de Kronstadt, Viata mea in Hristos, Editura Sophia, 2005, p. 191)
Si bineinteles ca exista si dovada manevrarii invataturii Parintelui Cleopa:
Învăţăturile Părintelui Cleopa: care este greşeala pe care o fac enoriaşii când se închină în biserică | Ziarul National
https://www.national.ro/social/invataturile-parintelui-cleopa-care-este-greseala-pe-care-o-fac-enoriasii-cand-se-inchina-in-biserica-video-785771.html
Aceste colaje ar trebui readuse in contextul intregii invataturi de credinta predicata de Parintele Cleopa Ilie:
https://invataturiortodoxe.ro/download/calauza-in-credinta-ortodoxa.pdf
Sfantul Iustin Popovici conchide:
Dogmatika Pravoslavne Crkve – Tom III (drugi deo) – Strana 57 – Svetosavlje
https://svetosavlje.org/dogmatika-pravoslavne-crkve-tom3-2/57/
Marturii patristice despre evlavioasa venerare a sfintelor icoane sunt numeroase inca din secolul al IV-lea. Sfantul Atanasie cel Mare scrie:
(Sfantul Atanasie cel Mare, intrebarea 39 catre Antioh)
Noi, credinciosii, ne inchinam sfintelor icoane nu zeilor, cum fac elinii, nu! Ci numai ne aratam predispozitia si iubirea noastra fata de persoana reprezentata pe icoana. De aceea, adeseori cand i se sterge chipul de pe icoana noi o credem lemn nefolositor. Dupa cum Iacov, in ajunul mortii sale, se inchina deasupra toiagului lui Iosif si, prin aceasta, nu venera toiagul, ci pe acela care l-a avut, asa si noi crestinii ne inchinam si sarutam Sfintele Icoane nu pentru alceva, ci tot pentru faptul care sarutam pe copiii si pe parintii nostri, adica pentru ca sa le aratam prin aceasta iubirea noastra, dupa cum si iudeii oarecand, inchinandu-se tablelor Legii si celor doi heruvimi, prin aceasta nu venerau nici piatra si nici aurul, ci pe Domnul, Care le-a poruncit sa faca aceasta.
Deci iudeii s-au închinat chivotului legii și celor doi heruvimi de aur, cinstind nu piatra și aurul, ci pe Domnul care a poruncit să se facă. — Cu evlavie în privința sfintelor icoane, Sfântul Vasile cel Mare spune că ele sunt „date de sfinții Apostoli și sunt zugravite în toate bisericile”.
👇
Sfantul Teodor Studitul, Scrisoarea 409, Fiului Naucratie:
(…)
Daca cineva ar spune: „prin urmare, daca e sa ma inchin cu mintea, trec atunci pe langa (nu sarut icoana) inchinarea la icoana”, sa stie unul ca acesta ca a tagaduit si inchinarea cu mintea.
…
Avgar s-a inchinat cu mintea la Hristos cand a primit credinta, dar i s-a inchinat (a sarutat) si mai aratat la icoana nefacuta de mana trimisa lui de Hristos Insusi.
👇
ΑΓΙΟΣ ΓΑΒΡΙΗΛ Ο ΟΜΟΛΟΓΗΤΗΣ ΑΠΟ ΓΕΩΡΓΙΑ
https://www.imdleo.gr/diaf/2015/08/gGabriel.html
Sfantul Gavriil Georgianul:
„Când se va apropia domnia Antihristului, mai intai vor elimina sfintele icoanele din biserici și apoi la intronarea lui vor impune icoana (statuia) lui antihrist in toate bisericile.
Atunci (cand vor elimina sfintele icoane din biserici se va cadea in erezia impusa de masurile plandemice OMS 2023) harul Duhului Sfant va părăsi toate aceste biserici ortodoxe”.
👇
Sfantul Teodor Studitul,
Scrisoarea 244,
unei egumene
(atunci cand icoanele au fost eliminate din toate bisericile ortodoxe)
Mi-a vestit fratele ca a vazut cinstitul tau chip si ca esti sanatoasa dupa duh, tinand nadejdea prin rabdare.
Si am slavit pe Bunul nostru Dumnezeu, Cel Ce isi arata puterea Sa si in firea cea neputincioasa.
Caci cu adevarat fericita esti tu intre monahii, dar si intre toate femeile, ca in toate zilele acestea in care numai femei afieorisite lui Dumnezeu si cele asemenea voua, au ales sa patimeasca pentru Hristos decat sa se impartaseasca cu „impartasanie” eretica care desparte de Hristos.
Caci cel ce se impartaseste cu „impartasanie” eretica este strain de mostenirea lui Hristos precum Iuda, si partas cu (tradatorii) cei care L-au dat pe Domnul ca sa fie rastignit.
Caci prigonitori si rastignitori ai lui Hristos sunt cei ce defaima (elimina din biserici) si dispretuiesc icoana lui Hristos, asemenea a Nascatoarei de Dumnezeu si a fiecaruia dintre sfinti.
Si Matroana (sfanta praznuita pe 9 noiembrie) pentru ca in zilele ei, fiind erezie si unele monahii staruind in lepadarea „impartasaniei” eretice, dupa cum faceti voi acum, razbunatorii eretici, cuprinsi de nebunie, cu mana silnica le-au deschis gurile si le-au varsat pe gat „impartasania” eretica.
Dar Matroana nu a fost de acord cu mana cea silnica si de aceea se vede ca a suferit multe incercari pentru Hristos.
Dar sa nu ne abatem nicidecum.
Caci Hristos este ajutorul nostru, chiar daca ereticii ne chinuiesc pana la sange.
Roaga-te pentru noi, ca si noi, pacatosii, pentru Domnul, sa nu fim despartiti de Hristos.
👇
Sfantul Teodor Studitul, Scrisoarea 425.
Nicio erezie din cele ce au tulburat Biserica nu este mai cumplita decat aceasta erezie care leapada icoanele.
Prin aceasta erezie pe Hristos L-au tagaduit iconomahii, chipul Lui IL ranesc, turband contra Lui cu fapta si cu cuvantul.
Iar daca se razuieste, se sfarma, se surpa toata fresca din dumnezeiasca biserica si toate icoanele, noi crestinii pierim.
Sa sarutam pe Hristos in icoana, pe Care sa stii ca IL tagaduim daca lepadam sfanta Lui icoana.
👇
Sfantul Teodor Studitul, Scrisoarea 384, Fiului Naucratie,
(…)
Daca cineva se jura ca nu se inchina dumnezeiestilor icoane,… dar, dupa juramant, cunoscandu-si greseala, se pocaieste si se inchina in ascuns, grea cadere a suferit.
Caci deja s-a facut tagaduitor a lui Hristos si al Nascatoarei de Dumnezeu si al sfintilor. .
(…)
(De asemenea) Daca cineva se teme sa se atinga de icoana lui Hristos sau a unuia dintre sfinti…
👇
Sfinti si manastirile din Olimpul Bitiniei, IV, Sfantul Petru de Atroa, p. 95:
Un paralizat care zacea de trei ani, a cerut copiiilor sa-l duca la Sfantul Petru.
Petru l-a spovedit intai si apoi s-a rugat lui Dumnezeu pentru vindecare bolnavului, dar rugaciunea a ramas fara de raspuns. A inceput din nou rugaciunea si dupa putin a intrebat pe bolnav: „Ce faradelege ai ascuns la spovedanie? Ca vad un sarpe infricosat, care te-a incolacit si te strange si impiedica rugaciunea mea!”
Bolnavul nu se inchina si nu saruta icoanele si nu spovedise acest pacat.
La indemnul lui Petru, bolnavul a facut o marturisire de credinta ortodoxa, a sarutat icoana Mantuitorului si s-a tamaduit. A mers acasa pe picioarele lui si toata familia s-a a trecut la ortodoxie si s-a lepadat de erezia necinstirii icoanelor, caci ei nu se inchinau si nu sarutau icoanele!
👇
Sfantul Paisie Aghioritul, Trezire duhovniceasca, Evlavia fata de icoane:
(…)
Atunci cand omul saruta cu evlavie si dragoste fierbinte sfintele icoane, ia „culorile” lor si se zugraveste harul sfintilor sau al lui Hristos sau al Maicii Domnului inlauntrul lui…
Orice slujba incepe si se termina cu sarutatul icoanelor.
Daca oamenii ar intelege lucrul acesta, cara bucurie ar simti, si cata putere a harului n-ar lua.
Sunt unii care, atunci cand se inchina la icoane, nici nu ating buzele de icoana. Altii le ating numai putin de icoana atunci cand le saruta. Ei, atunci buzele sunt „mute”. In timp ce atunci cand saruta evlavios icoana sarutul se aude. Atunci buzele sunt „vorbitoare”. Sa le sarutam cu multa evlavie icoanele..
In „Paraclisul Maicii Domnului” la un oarecare stih, se spune:
„Mute sa fie buzele paganilor care nu se inchina (nu o saruta cu evlavie n.n.) cinstitei icoanei tale”.
👇
Sfantul Ioan de Kronstadt:
Este placut lui Dumnezeu cinstirea sfintelor icoane, desi multi luterani si neoprotestanti considera ca n-ar fi firesc, ca este contrar vointei lui Dumnezeu. Ei nu tin icoane in case nici in „casele” lor de rugaciuni. Ei au intrerupt relatia vizibila cu sfintii, au intrerupt-o prin aceasta si pe cea invizibila, cu toate ca
Biserica cereasca si Biserica pamanteasca alcatuiesc un singur Trup. Au rupt legatura si cu adormitii, nu se roaga pentru ei, nu aduc jertfe pentru sufletele lor – jertfe placute Milostivului Dumnezeu – si prin aceasta isi vadesc necredinta in puterea rugaciunilor Bisericii pentru cei morti. Ce „biserica” poate fi aceea. care in mod irational si prezumtios, a rupt legatura Biserica cereasca, biruitoare, comuniunea rugatoare cu cei morti, legatura cu Biserica primara?Este oare acesta Trupul Sfant si viu al Bisericii? Si o asemenea confesiune sustine sus si tare ca credinta sa e purificata, ea care a respins Preotia, a renuntat si la alte Taine, in afara de Botez si de Impartasanie, aceasta din urma nefiind valida, a respins cinstirea sfintilor, a moastelor, a icoanelor, monahismul, rugaciunile pentru morti, tinerea postului? Este oare aceasta o credinta dupa Evanghelie? Biserica lui Hristos, apostolica? Nu, aceasta este auto-confectionata, creata in mod arbitrar dupa oameni, sub influenta patimilor lumesti, facandu-le concesii. Este una care tine nedreptatea drept adevar (Romani 1, 18). O pervertire a lui Hristos, o indeparatare a oamenilor de Hristos, o razratire impotriva Lui, „o alta Evanghelie” ( Galateni 6, 8). Aceasta nu este „biserica” , ci dezmembrarea pierzatoare de suflete din Trupul lui Hristos! Cinstirea icoanelor este fireasca, dreapta, placuta lui Dumnezeu, folositoare.
Sfantul Ioan de Kronstadt, Viata mea in Hristos, Editura Sophia, 2005, p. 358.
👇
„Iubirea se manifestă deplin prin atingere, scrie Sfântul Nicolae Velimirovici.
Atât cea trupească cât și cea duhovnicească.
Raționaliștii s-au îndoit sau chiar au respins puterea atingerii. Manifestarea cultului Bisericii Ortodoxe înseamnă atingere, participare, comuniune. Iar suprimarea atingerii înseamnă respingerea harului care se transmite îndeosebi prin atingere. De aceea atingerea în Biserica Ortodoxă este considerată mai importantă decât toate”.
Sinodiconul Ortodoxiei ne spune asa:
„Aceia care primesc cu mintea lor iconomia intrupata a lui Dumnezeu Cuvantul, dar nu ingaduie ca aceasta sa lucreze prin icoane (si prin moaste), astfel par a primi prin vorbe mantuirea dar in adevar o leapada – anatema sa fie!”
👇
Extras din hotararea ( horos-ul) dogmatica a Sfantului Marelui Sinod Ecumenic al doilea de la Niceea (din 13 octombrie 787)
(…)
Aclamatii
Crezand intr-un Dumnezeu in Sfanta Treime laudat, sarutam cinstitele icoane!
Cei care nu tin asa sa fie anatema! Cei care nu gandesc asa sa fie alungati din Biserica!
….
Noi icoanele le sarutam!
Noi pe cei care nu tin asa ii azvarlim anatemei!
Celor ce nu saruta sfintele icoane, anatema!
….
Daca cineva nu saruta icoanele ca fiind in numele Domnului si sfintilor Lui, sa fie anatema!
👇
Sfântul Teofan Zăvorâtul ne incredinteaza:
„Noi fiind fapturi care cunoastem prin mijlocirea simturilor, avem nevoie de o atingere simtita pentru a primi puterea harului cea mai presus de simturi. Domnul Hristos asa a si randuit. Sfana Sa Biserica are o oranduire vazuta. Feluritele sale parti ne cuprind, iar noi venim in atingere cu ele.
Puterea harului lui Dumnezeu care se afla in Biserica se primeste prin atingere, iar primitoare este credinta, care graieste:
„Numai sa ma ating, si ma voi face sanatos”
Credinţa, fiind de origine nepământească, nu poate fi supusă schimbărilor pământeşti. În ea nimic nu poate fi înlăturat sau schimbat: nici în mărturisire, nici în legile vieţii, nici în modul de săvârşire a Tainelor, nici în tipicul şi structura bisericească.
Sfânta noastră credinţă, în întreaga ei alcătuire, este vindecătoarea noastră, conţinând diferite feluri de doctorii pentru toate neputinţele noastre.
Dar aşa cum leacurile materiale au putere doar atunci când conţin toate componentele cerute de reţetă, la fel şi sfânta noastră credinţă este tămăduitoare pentru noi doar atunci când o păzim în totalitatea ei fără ştirbiri şi schimbări. Luaţi dintr-un component oarecare sau înlocuiţi-l cu altul, şi el îşi va pierde puterea de vindecare. Înlăturaţi ceva din structura credinţei şi Bisericii, sau adăugaţi (de pildă, filioque ), sau schimbaţi, sau transformaţi, şi ea va înceta să mai fie pentru voi tămăduitoare şi mântuitoare. Fără integritatea ei, noi nu avem mântuire.
Duşmanul mântuirii noastre ştie că tăria şi puterea de tămăduire a credinţei depinde de invariabilitatea ei sau de această imobilitate categorică, şi de aceea încearcă în fel şi chip s-o atragă în torentul schimbărilor omeneşti: plăsmuieşte erezii, aţâţă ambiţii deşarte… – face uz de orice pentru a introduce oarecare schimbări în structura ei dumnezeiască şi a-i nimici astfel puterea harului.”
„Faptul că indivizi aciuiați cu aeronave ultra poluante, pe aeroportul unei stațiuni montane, aflată la 1.500 de metri altitudine, vor discuta despre noua formă de organizare socială a „capitalismului părților interesate,” prin impunerea unor noi taxe, a amprentei de carbon, peste taxele naționale, reprezintă cea mai mare ipocrizie a reuniunii din zilele de azi.”
Pai, marotele astea cu poluarea, carbonul, schimbarile climatice si meniul cu gandaci sunt doar pt sclavii de rand, in nici un caz pt marii bogatasi, sefii de corporatii si smecherii oculti, intocmai ca-n fabula „Cainele si catelul”: ei vor egalitate, dar nu pt catei!