Pr. dr. Mihai Valică: Sfânta Euharistie între Coronavirus, blasfemie și apostazie

Dacă în lumea laică, antreprenorii caută soluții de redresare economică pentru a evita Apocalipsa sărăciei de după Covid și fac lobby, la toate nivelurile naționale și internaționale, pentru a reîncepe viața economică, în lumea celor responsabili eclezial s-a așezat o atitudine de autoizolare și de carantinare comodă, egală cu un manifest pentru o pandemie eternă, stimulați fiind de apariția unei fericiri social-politice noi: „Fericiți cei ce nu se plâng, că aceia vor fi promovați”!

Unii din sacerdoții lui Iisus Hristos sunt debusolați, incoerenți, insensibili și chiar cinici, deoarece s-au autoizolat, mai mult față de credincioși și față de Dumnezeu, decât față de virusul propriu-zis!

Blocarea vieții spirituale a românilor, din partea autorităților de stat, în timpul pandemiei, precum și ignorarea totală a Bisericii, prin hotărârile ce vizează viața duhovnicească, după încetarea stării de urgență (15 mai), mai recent cu relaxări care nu diferă prea mult de perioada stării de urgență, ne sugerează faptul, că neo-marxiștii și dușmanii lui Hristos și-au unit ura împotriva Bisericii, săvârșind blasfemie, pe față. Acest lucru a fost posibil pe fondul tăcerii vinovate și a lipsei de reacție a clerului, precum și a lașității unora dintre cei care conduc Biserica.

Aceste atitudini sunt egale cu apostazia. Intelectualii laici au fost mai prezenți și mai activi, în atitudinea lor, de a sancționa moral și civic blasfemia și apostazia recentă.

Astfel, creștinul s-a trezit singur în război, între două fronturi, lovit, constant și simultan, atât de blasfemia stăpânirii de stat, cât și de lașitatea, tăcerea, abandonarea și apostazia celor ce-l stăpânesc eclezial, care execută slugarnic înregimentarea oarbă, în noua ordine mondială a des-bisericirii și des-creștinării lumii.

Creștinul nu se mai simte păstorit, ci folosit ca o „masă de produs bani și posibil client de servicii liturgice”. Dovada celor spuse, o reprezintă caterisirea atâtor preoți care s-au opus acestei metode de pastorație eparhială „modernă”.

În biserică s-au instalat zarafii, ca la ei acasă, ceea ce-i dă sentimentul de „străin în Casa Domnului”, atât preotului cât și laicului. Acest spectacol al neputinței noastre nu face cinste nici lui Hristos și nici Bisericii Sale.

Atacul virulent asupra Bisericii lui Hristos se dă, cu motivație de politică medicală, la temelia Sfântei Euharistii, căreia i se contestă dumnezeirea și caracterul ei aseptic. Unii ierarhi și teologi au și inițiat reguli noi, din instinct pavlovian.

Unii profesori de teologie recentă emit chiar blasfemii:

„[…] trebuie să ne temem de contaminare în cazul bolilor contagioase care pot ataca latura umană a lui Hristos, Trupul Său Euharistic, dar și „trupul său eclezial” considerat doar sub aspectul oamenilor reali care-l compun. Hristos n-a venit să golească cimitirele prin Sfânta Împărtășanie, ci a venit să ne treacă prin toate etapele vieții lui, prin toate suferințele (inclusiv prin coronavirusul temut din Sf. Potir n.m!), rănile și moartea suferită de El pe cruce, pentru ca după aceea să putem beneficia noi toți de roadele învierii de la sfârșitul timpurilor”.

Deci, cu alte cuvinte, de efectele Sf. Euharistii ne vom folosi doar în Eshaton, la sfârșitul veacurilor! Pentru astfel de aberații nu ar trebui demis, un astfel de profesor, de la catedră? (A se vedea: TEOLOGIE EUHARISTICĂ ORTODOXĂ PENTRU VREMURI DE PANDEMIE, de Pr. Prof. Adrian Niculcea, Facultatea de Teologie «Ovidius» din Constanța, p. 17, 30 aprilie, 2020).

Părintele profesor aduce ca argument teologic biblic, ale posibilei infectări din Sf. Potir, semnele cuielor cu care a înviat Hristos, ceea ce-i arată vulnerabilitatea Trupului lui Hristos și după învierea Sa! Profesorul și-ar fi dorit un Hristos „reparat total”, fără urmele supliciului, ieșit „ca nou” dintr-o cutie de lux, frumos ambalată, și nicidecum un Hristos ieșit din mormânt. Semnele cuielor sunt o dovadă a dragostei Sale pentru noi, o dovadă a identității Sale divino-umană și nicidecum un semn al slăbiciunii sale trupești de după înviere.

Propunerile făcute de profesor, la pagina 18 din aceeași lucrare, sunt dovezi ale neputinței sale teologice și pastorale, înlocuind cleștele serafimului – simbolul linguriței euharistice -, cu „o sută de lingurițe de metal”, cu care ar trebui să se doteze fiecare parohie! Isaia 6, 6-7:

„Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleștele de pe jertfelnic. Și l-a apropiat de gura mea și a zis: „Iată s-a atins de buzele tale și va șterge toate păcatele tale, și fărădelegile tale le va curăți”.

Isaia vede un cărbune și unde este foc nu există bacterii sau viruși; și vede doar un clește și nu mai multe! Euharistia este „cărbunele” din Isaia, adică Trupului lui Iisus Hristos „sterilizat” în focul dragostei jertfelnice de pe Sfânta Masă.

„Gustați și vedeți că bun este Domnul!”

Cu dragoste în Hristos,
Pr. Dr. Mihai VALICĂ

Vatra Dornei, 11 Mai 2020,

[dntplgn recurring_amt1="5.00" recurring_amt2="10.00" recurring_amt3="20.00" item_name="Donatie"]