Slujirea ca preot sau episcop a Sf. Liturghii fără credința puternică a prezenței reale a lui Iisus Hristos sub forma pâinii și a vinului nu este altceva decât o ceremonie de ruinare a sufletului personal și comunitar, ba chiar a universului, dacă ne gândim la aspectul cosmic al Sf. Liturghii.
Acolo unde este Hristos real euharistic, nici un microb sau boală molipsitoare nu-și are locul, întrucât Sf. Împărtășanie este foc mistuitor, deci „sterilizator dumnezeiesc”.
Cel care gândește altfel este clar, că a eșuat în necredință și reduce ființa teologică a omului doar la conținutul său fizic, material devalorizându-l astfel din ontologia sa iconică, liturgic-eclezială și-l transformă într-un subiect de biologie, de epidemiologie, deci, într-o problemă medicală.
În acest context, creștinul în fața Sf. Potir este văzut exclusiv ca un rezultat al reacțiilor psihico-fizico-chimice ale creierului și ale pântecelui. Privit din această perspectivă, orice activitate spirituală a omului devine la fel de inteligibilă și previzibilă precum mecanismul digestiei. Conform acestei gândiri, înseamnă că creierul produce inteligența, rațiunea și mintea, la fel cum ficatul secretă bila. Dispare complet taina Persoanei și prezența proniatoare a harului lui Hristos și chiar dragostea lui Dumnezeu Tatăl, iar de împărtășirea Sf. Duh prin Sf. Taine nici nu mai poate fi vorba…!
Eșecul unei astfel de gândiri – strict de igienă medicală – corespunde unei gândiri seculare acute. Dacă sunt și preoți care consimt pastoral la astfel de propuneri de igienă liturgică, atunci eșecul unei educații teologice post-revoluție este vizibil, erodarea conștiinței preoțești este catastrofală, egală cu pierderea credinței și cu transformarea Bisericii într-o instituție de prevenție epidemiologică.
„Manierele bune și față de Dumnezeu” nu-și au locul aici, întrucât, a împărtăși cu aceeași linguriță pe toată lumea nu este o lipsă de maniere față de Dumnezeu sau față de oameni, ci o întărire a comuniunii frățești.
Clericul care renunță la tradiția sfântă liturgică de veacuri și inventează lingurița necredinței, în locul Sfintei Lingurițe, pune o gravă barieră psihologică și îl așează pe creștin sub lupa microbiologiei, unde-l uită în laboratorul vegetativ, în loc să-l ducă pe drumul îndumnezeirii.
Nu mai este o chestiune de meditație filosofică sau teologică constatarea, că Biserica Ortodoxă și lumea, în general, trece printr-o criză morală, cauzată de răsturnări de valori perene.
Societatea, din păcate, continuă să elimine și să nesocotească valori ale Sf. Scripturi și ale Sf. Tradiții, valori morale și spirituale, introducând nonvalori raportate la lumea seculară și la globalizarea fără de Hristos și împotriva lui Dumnezeu.
Acestea produc o dezorientare completă, induc panica incertitudinii, a îndoielii, a fricii, a necredinței și provoacă o gravă criză a lipsei de sens.
Pr. Dr. Docent Mihai VALICĂ
Parohia Ortodoxă Sfânta Treime, Vatra Dornei
Eu cred cu tărie în tine Doamne în Sf. Biserica i mi iubesc și respect Duhovnicul și tot clerul bisericesc. Ma împărtășesc regulat și i mi țin posturile fac ascultare de duhovnicul meu și sunt sănătoasă și liniștită datorita curăției, rugăciuni și spovedirii și împărtășirii cu Sf. Taine ?♥️
Fără nici un comentariu,cel mai sublim răspuns.
Vă mulțumim Domnu Părinte.
Dar de ce nu poarta barba parintele ?
probleme de sanatate
Părinte, moarte pentru Hristos! Da-o pe bune și cu ecumenismul.
Parintele nu este ecumenist. Dumneata, daca esti ortodox, nu te mai ascunde dupa pseudonim. Astazi, la predica din timpul Sfantei Liturghii, parintele coslujitor Marius Magherca a precizat ca sa se auda „pana la marginile pamantului”: comunicatul Patriarhiei este chiar antihristic, etc..
Parinte Mihai Valica,va apreciez mult ceea ce scrieti.Va adresez o intrebare si sa nu va suparati cumva pe mine.Credeti ca a sosit momentul sa intrerupeti pomenirea pseudoierarhului Sfintiei Voastre?Daca considerati si simtiti ca inca nu e momentul sau nu sunteti pregatit sufleteste,cum credeti.Noi ne-am bucura foarte mult si,pentru noi crestinii ar fi constituit prilej de intarire in actul marturisii credintei ortodoxe,in viata de zi cu zi.Daca nu se intampla asemenea evenimente,multumim lui Dumnezeu pentru toate.S-ar mai incuraja si altii pentru a face pasi importanti in viata lor duhovniceasca.
@@@Dumitru,ce întrebare este aceastã!?!sunt aproape patru ani de atunci…
P.M.,asa este,au trecut aproape patru ani de la oficializarea ereziei si nu misca niciunul dintre domniile lor.Acum,transpunand aceasta chestiune in plan duhovnicesc aflam ca Hristos asteapta omul pana in ultima clipa,nu-i taie macaroana si pac,gata,la iad.El asteapta miscarile omului in functie de care,daca il gaseste moartea in rele,el singur se judeca,nu mai trebuie sa-i zica cineva vreun cuvant,mai ales ca e teolog.Eu,ca si crestin ,care port gandurile lui Hristos,sunt in stare de asteptare a omului cazut intre talharii eretici si sunt indatorat sa-i asigur,pe data ce il vad cazut acolo jos dragostea mea,cu ce imi este mie la indemana.Care sunt lucrurile care imi sunt la indemana?Invatatura de credinta crestina ortodoxa si il abordez pe om,chiar daca e el teolog care cunoaste teologie ortodoxa,e profesor de teologie ortodoxa,dar,ca traire,inca nu a ajuns la stadiul de a constientiza necesitatea intreruperii pomenirii pseudoierarhului sau eretic,stiut fiind de toata lumea ca pseudoierarhul acestuia ,pseudoierarhii acestuia sunt toti eretici.De ce sa fie rusinos pentru un profesor de teologie sa primeasca intrebari de la cineva ?Atunci cum mai este spusa”ne indreptam unii prin altii”;purtati-va sarcinile unii altora si asa veti plini legea lui Hristos”(Gal.6,2).Poate va constientiza ca hristicul nu este ceva personal,personalist;individual,individualist,ci este viata comunitara,comuniune unii cu altii in Adevar,Care ne va face liberi.Poate va realiza ca trairea in Hristos este invatatura si pilda personala,adica,exemplu de raportare la invataturile Sfintilor Parinti,care,in invatatura lor se adreseaza tuturor categoriilor de oameni de la simpli credinciosi pana la savanti.Nu trebuie privit cineva din vreo erezie ca fiind o persoana vrednica de exclus,nici nu trebuie sa se taca in privinta ereziei lui si a situatiei sale eretice,ci,dragostea crestina mereu indruma,mereu atrage atentia,mereu se adreseaza ,mereu sfatuieste,mereu privegheaza,mereu cearta,mereu indeamna,mereu o ia de la capat,mereu cauta modalitati de a vorbi ,de a scrie,de a transmite de a povatui,avertiza,semnaliza,asa plinind legea lui Hristos.Daca eu ma bucur de Adevar,daca ma bucur ca am ajuns cu ajutorul lui Dumnezeu la constiinta necesitatii intreruperii pomenirii corecte a ereticului,daca sunt bucuros ca am ajuns la stadiul de intelegere actual al credintei ortodoxe,cum sa il las pe celalalt sa zaca in intunericul departarii de Dumnezeu?Daca il las pe om in erezia lui,atunci sunt un crestin de forma,egoist si asta nu mai este marturisire.Ca si crestin ortodox,caut sa-l trezesc pe celalalt;caut sa procedez cum procedeaza fratii care sufar ca celalalt frate de-al lor a luat-o cu:droguri,bautura,femei,care,ca si viata mancata,este la fel ca erezia.Chiar daca au trecut patru ani de atunci,dragostea mea ma determina sa il trezesc,sa ii arat calea,sa ma rog pentru el,ne-nominal pe pomelnic datorita ereziei in care este el,dar cu o rugaciune cuprinzatoare,fara nume de oameni pronuntate,ca Dumnezeu sa gaseasca o cale sa-i lumineze ca sa ajunga la cunostinta Adevarului.Si astfel sufletul meu este impacat,astfel ca la judecata finala cand Hristos imi va spune si mie”flamand (spiritual,adica,flamand ,aflat sub chipul acelui eretic care avea nevoie de hrana duhovniceasca adevarata n.n.,ca mila duhovniceasca ce e mult superioara celei trupesti,e adevarata mila n.n.) am fost si Mi-ati dat sa mananc;insetat am fost si mi-ati dat sa beau(din „apa Adevarului” ,oricum si nicidecum din” apele” imputite ale ereziei n.n.),in temnita am fost si ati venit la Mine(adica,Eu am fost in chipul aceluia care se afla in temnita ereziei sale si ati venit la Mine,m-ati vizitat,m-ati bucurat,mi-ati dat speranta,in clipele cand ,sub chipul acelui eretic,de fapt Eu sufeream,pentru ca aveam atunci nevoie de faptele tale bune care sa ma bucure pe Mine,Cel aflat in fata ta sub chipul acelui eretic.Si ce ai facut cu el?I-ai adus Adevarul Meu in viata Lui,adica,Mie Mi-ai facut ceea ce ai facut n.n.)”(Mt.25,34-35).Datoria de crestin ortodox este a scrie si a vorbi,cu oice prilej si oricui pentru ca nu stii unde cade samanta aruncata de tine,dar,tu arunc-o.Daca samanta Adevarului prinde la acest parinte profesor foarte mult apreciat,care nu trebuie invinovatit ca nu a intrerupt pomenirea.Il va lumina dumnezeu,pana la urma,nu ma indoiesc,pentru ca este un om cinstit,cuviincios,devotat in ceea ce face,onest si poate ca,candva,va reusi sa se debaraseze de acele oprelisti,motive,imprejurari care,deocamdata il impiedica sa faca pasi destul de riscanti pentru statutul sau de profesor de teologie,mai ales in aceste vremuri,cand ierarhia eretica din Romania,imediat dupa Creta,s-a pozitionat pe o pozitie antiortodoxa,catalogandu-i cu de la sine putere pe crestinii care au intrerupt pomenirea lor drept:schismatici,oi ratacite,razvratiti,dezbinatori ai turmei lui Hristos si alt rele cate or mai spune acestia despre noi.
Dumnezeu