Premiile American Music 2019: Iadul s-a dezlănțuit, la propriu

Înainte de a începe AMA-urile din 2019, știam exact ce urma să se întâmple: aceiași șapte artiști urmau să defileze pe scenă și în afara ei, aceeași agendă de amorțire a minții promovată în mod nerușinat și același simbolism pseudo-satanic urma să fie parte centrală a spectacolului. Și, din păcate, am avut dreptate.

Dar nu mă așteptam să am atâta dreptate.

AMA-urile din 2019 a reprezentat o extravaganță satanică îmbinată cu spălări de creier făcută în mod „intenționat”. Și, pentru a-ți atinge scopul, a existat o temă recurentă, greu de ignorat: Iadul. Însuși iadul. Într-adevăr, mai multe puneri în scenă i-au prezentat pe artiști jucând în infern la propriu. Și, când nu a existat focul iadului, a trebuit să îndurăm un alt fel de iad: semnalizarea virtuții.  Descoperirea falsei virtuți.

Dacă nu ați urmărit AMA-urile, a fost cea mai bună alegere pentru că nu ați pierdut nimic. Cu excepția, poate a unei încărcături negative. Iată punctele dureroase care au marcat cele trei ore de iad.

Un început cu ghinion

Ceva nu a fost în regulă cu Selena Gomez.

AMA-urile din 2019 au început cu o performanță foarte slabă a Selenei Gomez, care a falsat timp de câteva minute bune. Apoi, a început să danseze, iar față de dansatorii ei din spate, a fost în afara ritmului și s- a mișcat foarte lent. Pe scurt, părea complet absentă. A doua zi, unele surse media au susținut că Selena a avut un „atac de panică” chiar înainte de spectacol.

Spectacolul a amintit de performanțele groaznice ale lui Britney Spears la VMA-urile din 2007, unde a avut același tip de prestație slab și „absentă” precum Selena Gomez.

Există o mulțime de asemănări între cele două: Ambele sunt ex- staruri Disney, care ulterior au devenit sclave la nivel înalt în industrie. Ambele au avut „probleme mentale” care prezintă simptomele unei probleme mai profunde (controlul minții Monarh). Amândouă au fost folosite de ani buni pentru a împinge agenda Beta Kitten (vezi video- ul Selenei, Fetish).

Pe scurt, prima performanță a VMA-urilor a fost greu de urmărit. A fost o anticipare a ceea ce urma să fie: o seară infernală.

Kesha- Raising Hell

Kesha face spectacol într-o biserică care „se risipește” în culorile curcubeului.

De fiecare dată când mă gândesc la Kesha, mă întristez. Din fericire, nu se întâmplă prea des. Dar, când o fac, îmi amintesc cât de mult s-a luptat să se elibereze de super-producătorul și managerul MK Dr. Luke, pentru ca apoi să se înrobească și mai mult. Așa cum spune în articolul ei  „Rugăciunea”  este o amintire tristă faptul că este încă deținută de industrie, primul videoclip pe care l-a realizat imediat după înfrângerea lui Dr. Luke a fost o confirmare clară că este încă prizonieră și controlată.

La AMA, Kesha a interpretat o melodie intitulată Raising Hell. Spectacolul a început cu Kesha spunând „Bine ați venit la serviciul nostru de duminică”, care pare a fi o batjocură a serviciilor recente de duminică ale lui Kanye West. Cu toate acestea, serviciul lui Kesha nu este despre Iisus, din contra, după cum ne spune și titlul cântecului.

La începutul spectacolului, Kesha stă într-o biserică care se dezintegrează în culorile curcubeului – o imagine simbolică care face aluzie la „dizolvarea” creștinismului pentru a crea o nouă religie „a trezirii”.

În jurul lui Kesha există un grup de dansatori atent selectați, de la persoane „neutre de gen” până la bărbați îmbrăcați în haine roz. Apoi, Kesha cântă niște versuri care sunt mai degrabă hulitoare.

Mâinile sus, martore
Numai cupe pline cu duhuri sfinte
Ceva vrăjit (ooh)
Vorbind în limbi cu rujul meu de culoare roșu-sânge.

Dansatorii din spatele lui Kesha  fac semnul diavolului atunci când cântă „Nu vreau să merg în Rai fără să preaslăvesc iadul”

Apoi, Big Freedia – un rapper care interpretează în travestit- iese și face niște rime

Iată contribuția lui Big Freedia:

Lasă-l jos, lovește-l, lovește bara cu el
Lasă-l jos, coboară-l jos
Aruncați, drămați-l jos, lăsați-l jos
Aruncă-l, aruncă-l, aruncă-l, picătură-picătură, doboară -l în jos, jos
Săriți în sus și în jos, unde bunul Domn a împărțit-o.

Da, aceasta este destinată stripper-lor care „lovesc bara cu el”.

La sfârșitul spectacolului, fundalul devine roșu aprins și dansatorii cad ca morți.

Pe scurt, această performanță a fost o masă neagră satanică cu voal subțire (care se dedică profanării masei creștine).

Apoi, AMA a întreținut atmosfera întunecată până la apariția unui alt pion din industrie. Un pion nou, care este îndrăgit de copii și este și tânără.

Hellish Eilish

Performanța lui Billie Eilish a vizat practic lumea care se adâncește încet, încet în iad.

După piesa lui Kesha – Raising Hell, cei prezenți s- au putut regăsi în  Toate fetele bune merg în iad a lui Billie Eilish. Observați ce tematică avem aici? În articolul meu,  Înțelesul Întunecat al piesei „ Toate fetelor bune merg în iad” de Billie Eilish, am explicat cum în videoclipul acestei melodii, Billie este posedată de însuși Lucifer, care urmărește distrugerea umanității.

Deși cuvintele mormăite de Billie în timpul spectacolului erau abia se puteau înțelege, ea spune câteva lucruri pline de semnificații sumbre:

Toate fetele bune merg în Iad,

Pentru că chiar Dumnezeu însăși are dușmani.

Și odată ce apa începe să crească

Iar Raiul nu poate fi văzut,

Ea va dori pe Diavol în echipa ei.

În ciuda mesajului satanic evident, melodia este comercializată ca fiind despre încălzirea globală.

Billie purta o cămașă care spunea „Fără muzică pe o planetă moartă”. Este o reflectare perfectă a perspectivei lumii sumbre și deprimante, care este învățată copiilor.

Spectacolul s-a încheiat cu Billie fiind ridicată pe o platformă, în timp ce întregul platou a luat foc.

Pe scurt, performanța lui Billie a fost despre o nouă vedetă din industrie care cânta despre cum este să fii posedată de Lucifer, în timp ce lumea arde. Și asta nu a fost nici pe departe cea mai simbolică reprezentație a nopții.

Inițierea Camilei Cabello

În ultimii doi ani, Camila Cabello a fost una dintre „alesele”  show-rilor de concurs. Este peste tot. Face spectacol, prezintă și face tone de fotografii, atunci când se află în mulțime. De asemenea, acum se află într-o relație de iubire cu Shawn Mendes, fiind o strategie de PR perfectă pentru a atrage și mai mult atenția mass-mediei.

Cu toate acestea, timpul petrecut în lumina reflectoare are un preț. Iar interpretarea piesei Living Proof este… „dovada vie” a acestui lucru.

Spectacolul a început într-un cadru „celest” cu toată lumea îmbrăcată în alb – culoare care reprezintă puritatea și inocența. Da, există bărbați care poartă o rochie albă. Agenda neagră a sexului este inevitabilă.

Camila cantă:

Ca un cor care cântă „Aliluia”

Când corpul meu se prăbușește chiar în tine

Când ne aliniem, ooh da

Mă înțelegi?

Poti sa ma simti?

Pentru că nu pot să respir.

Industria adoră să sexualizeze orice lucru evlavios. Face parte din mentalitatea sa satanică. Cuvântul Aleluia are o calitate sacră străveche pentru că înseamnă „Dumnezeu să fie lăudat”. În această prestație este utilizat în mod repetat într-un context întunecat și sexual.

Mai târziu, interpreții sunt înconjurați de verdeață, ceea ce ilustrează faptul că au coborât din cer pe Pământ.

Apoi, lucrurile devin simbolice.

Oamenii îmbrăcați în negru prind de gât interpreții îmbrăcați în alb. Răul preia bunătatea și puritatea

Pe măsură ce cerul se întunecă, Camilei i se oferă un trandafir negru – simbolizând „partea întunecată”. A acceptat-o?

Desigur, că da. Este un pion din industrie.

Apoi, tot iadul se dezlănțuie, la propriu.

Totul ia foc și toată lumea face sex.

Din cer, Camila a coborât pe Pământ. Apoi, a acceptat „partea întunecată” și a coborât în ​​iad.

Întreaga reprezentație a întruchipat narațiunea clasică a „fetei bune devenită rea”, care a fost evidențiată pe acestă scenă de nenumărate ori. Orice vedetă pop care dorește să devină un superstar trebuie să fie asociată cu acest gen de narațiune.

Prințul întunericului și piticii săi

Ozzy Osbourne stă lângă Post Malone și Travis Scott.

Spectacolul lui Post Malone a avut loc într-un cadru asemănător cu temnița, cu lanțuri agățate peste tot, prezentând imagini de durere, tortură și sclavie.

Ozzy Osbourne – cunoscut sub numele de „Prințul întunericului” ( titlul dat lui Satan) – stă pe un tron ​​în timp ce „piticii” săi performează  de o parte și de alta a lui. Corul lui Ozzy cântă astfel:

Simt că te prăbușești în brațele mele doborât de inima ta de piatră

M-ai sângerat uscat la fel ca și lacrimile pe care nu le arăți niciodată

De ce nu iei ce vrei de la mine?

Ia ce ai nevoie de la mine

Ia ce vrei și du-te

De ce nu iei ce vrei de la mine?

Ia ce ai nevoie de la mine

Ia ce vrei și du-te

Ghiciți ce se întâmplă la sfârșitul spectacolului?!

Focurile iadului, din nou.

Pe scurt, această performanță a anunțat introducerea a doi dintre cei mai mari artiști rap în partea întunecată a industriei.

În concluzie

AMA-urile din 2019 au avut o temă clară recurentă, aceea a „iadului”. Mai exact, iadul pe pământ. Prin agenda sa nelegiuită, elita încearcă efectiv să aducă iadul pe pământ, îndepărtând umanitatea de tot ceea ce este bun, pur și sacru pentru a-l împinge spre rău, boală și corupție.

Aceste spectacole de premiere servesc două scopuri: pe de o parte, ele arată pionii industriei, în timp ce performează despre sclavia deținută. Pe de altă parte, aceștia primesc cele mai strălucitoare trofee pentru a spune altor artiști: Ați putea primi acest premiu, dacă urmați regulile noastre.

Ah, și încă o dovadă că acest spectacol a fost un iad la propriu: Taylor Swift a primit premiul „artistul deceniului”. Și a  performat vreo 10 minute. Iadul.

[dntplgn recurring_amt1="5.00" recurring_amt2="10.00" recurring_amt3="20.00" item_name="Donatie"]