Preotul Vasile Răducă a demisionat din funcția de prodecan al Facultății de Teologie din București

Din pacate voi il vedeti pe Dumnezeu ca pe unul razbunator (probabil dupa sufletul vostru), care bate si pedepseste ca sa-si vada oamenii ”lungul nasului”, numai ca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al iubirii, care nu vrea ” moarte. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu.” (Iezechiel 33, 33) El ii mustra si ii pedepseste tocmai pe aceia pe care ii iubeste (”Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc”, Apocalipsa3, 19), iar pe ceilalti ii lasa sa mearga in calea lor rea.

Ar trebui sa ne smerim, inseamna ca acest preot are mare trecere la Dumnezeu si multe fapte bune, de a ales Dumnezeu sa fie smerit TOCMAI CAND a marturisit adevarul. Aceste lucruri se intampla pentru cununi si acoperirea pacatelor/ erorilor si pentru deschiderea mintii. Pedepsele asupra pacatosilor sunt cumplite, iar irecuperabilii de cele mai multe ori mor in pacat.

Si mai adaug ceva – si sunt sigur ca pentru aceste ultime cuvinte veti ignora tot ce am scris mai sus: ”papistas travestit” – cum poti vorbi asa (si aici e mai decent ca in alte parti), n-ai voie sa vorbesti asa cu nimeni, nici chiar cu un eretic – ceea ce parintele nu cred ca e. Mustrarea Parintilor nu era asa, ci doar fata de paganii satanizati, care facea ce faceau din rea vointa, dar fata de fratii cazuti din credinta, niciodata nu s-a vorbit asa. ”Dacă cineva este foarte simplu şi nu pricepe anumite lucruri şi nu stăruie în poziţiile sale greşite din îngâmfare, încăpăţânare etc., ci din simplitate, unul ca acesta este cu putinţă să aibă mult har. Judecăţile lui Dumnezeu sunt neajunse. Au existat cazuri când şi oameni înţelepţi ai Bisericii au căzut în înşelare. Dar Dumnezeu, căutând la inimă şi nu la faţă, nu i-a socotit pe unii ca aceştia nevrednici de bunăvoinţa Sa. Sfântul Grigorie, episcopul Hyssei, nu a fost fără greşeli dogmatice, şi totuşi este sfânt şi Părinte al Bisericii. Şi dumnezeiescul Dionisie al Alexandriei, teologhisind despre Fiul, nu s-a exprimat cu exactitate dogmatică, pentru care pricină a dat, fără să vrea, multe argumente arienilor, care îl socoteau de-al lor. De aceea, Marele Atanasie a fost nevoit să scrie o întreagă lucrare despre Sfântul Dionisie pentru a-i dezvinovăţi expresiile dogmatice stângace.”(Arhim. Epifanie Teodoropulos – Cele doua extreme: ecumenismul si stilismul)

Parintii alaturau mustrarea cu intelepciunea, iar intelepciunea cu blandetea. Ei mustrau drept, nu nedrept (paganeste), dumnezeieste si nu lumeste.

Cei mai multi vorbesc dupa ureche, n-au citit integral Pidalionul, Vietile Sfintilor, Patericul, o minima istorie bisericeasca – nu mai zic de Filocalii – unii nici macar Scriptura n-au citit-o cap coada, ci doar fragmentele si franturi care li s-au pus in fata pe internet. Ei cred ca se mantuiesc injurand ecumenisti si vanand potentiali ecumensti. Bineinteles ca suntem impotriva ecumenismului, dar suntem impotriva IN MOD ORTODOX, nu sectar sau paganesc sau talmudist.

Iar in multe cometarii am vazut expusa – de cele mai indarjite ”aparatoare” ale credintei si ”luptatoare” antiecumeniste, nici mai mult, nici mai putin – in cea mai pura forma, EREZIA FEMINISMULUI (sunt comentarii care 95% la suta parca sunte desprinse din manualele lor ideologice – pentru cei care au studiat fenomenul).

Pot sa va dau mii de exemple si de erori teologice imense: Tertulian a murit eretic (montanism). Cu toate acestea, Sfinții Părinți (Duhul Sfânt) spun că Biserica la iertat. Despre Origen sau Evagrie Ponticul nu spun același lucru, chiar au fost anatemizați. De ce oare? Sfinții Părinți înșiși știu!

La fel Cu Fericitul Augustin – , Fericitul Ieronim sau Mitropolitul Mitrofan din Rusia – teoria răscumpărării (și sunt foarte mulți), care au fost „in mod vadit si smintitor! contrar dogmelor” – Biserica prin hotărârile Sfinților Părinți i-a iertat, iar pe unii îi cinstește. Pe când pe alții, pentru erori la fel sau puțin de grave, i-a anatemizat. Oare de ce? Nu știu, este o taină! Tot ce știm este că cei care au dat aceste judecăți erau trâmbițe ale Duhului Sfânt.

”Vrei să afli şi un alt caz minunat de iconomie pe care îl citează Sfântul Atanasie cel Mare în epistola sa către Rufinian? Ascultă şi te înfricoşează de nespusa îndelungă răbdare şi îngăduinţă a ei. După încetarea silniciei ariene s-au întrunit multe sinoade de episcopi ortodocşi, înaintea acestora s-au prezentat episcopi şi clerici acuzaţi, care mai înainte se alipiseră de erezia lui Arie. Unii dintre ei şi-au dezvinovăţit purtarea zicând: „Noi nu am fost de acelaşi cuget cu Arie. Nu! Ci ne-am gândit că dacă vom sta împotrivă, vom fi surghiuniţi, iar pe scaunele noastre vor veni alţii, cu adevărat arieni, care ar fi adus nenorociri Bisericii. De aceea am hotărât să primim erezia şi să ne făţărnicim că şi noi cugetăm cele ale lui Arie,până ce se va depărta primejdia”. Cu adevărat, o uriaşă iconomie, iubite părinte Teodorite. Ascultă însă şi continuarea. Sinoadele, folosind iconomia, nu au dezaprobat această uriaşă iconomie. Iar acei episcopi care nu au fost conducători în erezie, ci numai au semnat o mărturisire eretică, nu numai că au fost primiţi iarăşi în sânul Bisericii, ci chiar au fost aşezaţi în episcopii. Unele ca acestea au săvârşit Sinoadele, părinte Teodorite.” (Arhim. Epifanie Teodoropulos – Cele doua extreme: ecumenismul si stilismul).”

Multi se folosesc de lupta antiecumenista (care e buna) spre a-si varsa veninul si mizeria din suflet. Daca gresesti, ce faci? Stii ca ai canon ca daca ai nedreptatit prin mustrare un preot – pe fata sau intr-ascuns un preot, esti anatema? Iar daca ai alte pricini afara de erezie, esti anatema chiar daca ai dreptate (”că cel care bârfește, vorbește sau înfruntă un preot pe drept sau pe nedrept” scrie acolo). Nu ti-e frica? Nu te infricosezi? Nu te infraneaza gandul asta sa fii un pic mai ponderat? Chiar si atunci cand lucrurile sunt clare, nu poti sa spui: ”parinte, din iubire va spun, dar aici cred ca gresiti – erezie” – si argumentezi. Apoi il lasi in plata Domnului si tu mergi pe calea curata. Sfantului Maxim Marutisitorul i-au rupt degetele, l-au tras de barba si l-au chinuit, dar nu l-am auzit sa injure, sa vorbesca acid, ironic, cu doua intelesuri. Il vezi pe razboinicul dreptatii – Sfantul Arhanghel Mihail – atunci cand implineste dreptatea dumnezeiasca injurand ca in filmele americane?

La un subiect duhovnicesc precum acesta https://ortodoxinfo.ro/2019/07/24/iertarea-si-impacarea-in-inchisoare-sau-cat-de-departea-suntem-de-orice-din-invatatura-ortodoxa-noi-teoreticienii-caldicei/ vizualizari putine, nu ne intereseaza…

”Încurci cumplit lucrurile, iubitule. Una este adoptarea de către Biserică, de dragul iconomiei, a unei oarecare învăţături străine şi includerea ei în dogmele Bisericii ca adevăr şi cu totul altceva este îngăduinţa arătată faţă de persoane rău slăvitoare şi care învaţă învăţături străine. Primul lucru este de neconceput şi niciodată nu s-a petrecut şi nici nu se va petrece, pentru că Biserica este „stâlp şi temelie a adevărului”, nu vistierie de rătăciri şi de erezii. Al doilea lucru însă, adică îngăduinţa arătată faţă de persoane rău slăvitoare, s-a făcut de multe ori. Întrebi de unde am cules informaţia? Din Istoria Bisericească, prea iubitule. Cerceteaz-o cu atenţie şi vei vedea dacă Biserica cunoaşte sau nu „perioade de aşteptare”. Sunt în afara adevărului cele scrise în epistola mea că Biserica, folosind iconomia, i-a suferit veacuri întregi pe rău slăvitorii latini? Au existat chiar cazuri în care îngăduinţa nu a fost temporară, ci permanentă. Biserica, părinte Teodorite, este împărăţia harului, nu tribunal corecţional, nici Curte marţială. Ca atare, ea priveşte foarte departe şi cercetează mulţi factori înainte de a hotărî. Vrei un exemplu? Nu ştii cazul Fericitului Augustin? Învăţătura lui despre „predestinaţia absolută” este pe de-a-ntregul rău slăvitoare, iar aceasta nu este singura lui greşeală. Şi cu toate acestea Biserica, luând în considerare mulţi factori, niciodată nu l-a condamnat, deşi au trecut de atunci cincisprezece veacuri. Dacă ai fi trăit atunci şi ai fi văzut îngăduinţa Bisericii faţă de învăţăturile greşite ale lui Augustin, ai fi renegat-o şi ai fi ieşit din ea. Astăzi vei găsi şi vei înşira multe îndreptăţiri pentru această poziţie a Bisericii, DAR SA FI TRAIT ATUNCI…” (Arhim. Epifanie Teodoropulos – Cele doua extreme: ecumenismul si stilismul)

PS: daca vor ingadui cei care asuda cu truda la acest site (administratorii), acest comentariu il voi reposta si alta data, diferitelor persoane care ulterior vor folosi expresii ca ”papistașul ăsta travestit”, ”ciocu mic”, ”derbedeu misogin”, ”te-a bătut la cur”, ”impotent”, ”cretin”, ”imputit” (si altele, mult mai urate si provocatoare, toate citate din comentarii anterioare).

PS 2: Iar cine vrea sa comenteze ce s-a scris aici, sa scrie pe ideea esentiala – mai ales pe tema citatelor prezentate, nu sa scoata nu stiu ce vorba din context ca sectarii.