Iata ce scrie la Isaia, capitolul 5:
Vai de cei care doresc, la ospeţele lor, chitară, harpă, tobă, flaut şi vin ei nu iau în seamă faptele Domnului şi nu văd lucrurile mâinilor Sale.
Iata si talcuirea Sfantului Vasile cel Mare:
«Vai, spune, celor care cu chitare, cu fluiere, cu timpane şi cu psalmi beau vinul».
Lira lucrată cu aur şi fildeş îţi stă înălţată pe un soclu ca o statuie sau un idol al demonilor. Iar o femeie nefericită, în loc să înveţe să-şi plece mâinile pe fus, din obligaţia robiei a fost învăţată de tine să şi le întindă pe liră; la fel ai plătit taxe, dând-o probabil unei femei instructoare, care după ce a trecut cu propriu său trup prin orice destrăbălare, stă [acum] în faţa tinerelor ca învăţătoare pentru unele asemănătoare. Pentru ea în ziua judecăţii ţi se va întâmpla un rău îndoit: pentru cele pe care tu însuţi le faci în mod ruşinos şi pentru cele cu care înstrăinezi de Dumnezeu sufletul nefericit prin învăţături rele.
Apoi [ea] vine cu lira şi îşi petrece mâinile în sunete [melodioase]; braţul este gol, faţa neruşinată. întregul banchet se întoarce şi ochii tuturor se îndreaptă acolo şi urechile ascultă în linişte acordurile. Atunci zgomotul se potoleşte, încetează râsul şi întrecerea vorbelor necuviincioase. Se liniştesc toţi din casă fermecaţi de melodia nestăpânită. Cel care tace acolo nu se linişteşte în Biserica lui Dumnezeu, nici nu ascultă în linişte glasul Evangheliei. Fireşte! Pentru că vrăjmaşul care acolo porunceşte linişte, aici [în Biserică] el sugerează zgomot. Este o privelişte jalnică pentru ochii înţelepţi ca o femeie să nu ţeasă, ci să cânte la liră, să nu fie cunoscută de propriul bărbat, ci să fie privită de toţi, să fie [o femeie] comună [tuturor], să nu intoneze un psalm de mărturisire [a păcatelor], ci cântece de desfrânată; să nu-L roage stăruitor pe Dumnezeu, ci să fi condusă spre gheenă; să nu se grăbească spre Biserica lui Dumnezeu, ci să alunge cu sine şi pe alţii. Câlţii de lână sunt detestaţi de aceasta; nici nu ştie, nici nu vrea să aşeze urzeala, nici să întoarcă firul [în suveică]. Fiind împreună cu beţivii, se îndeletniceşte cu ale acelora.
De fapt, ţes o pânză de păianjen, îşi petrec mâinile pe corzile întinse ca pe nişte urzeli, purtându-şi pana [de cântat] ca pe o suveică încoace şi încolo, [dar] nu arată niciun final al lucrării. Căci ţelul artelor care sunt de trebuinţă pentru viaţă este expus ochilor, precum în tâmplărie tribuna, în arhitectură casa, în construcţia de corăbii barca, în ţesătorie haina, în fierărie sabia, dar al artelor zadarnice, precum cântatul la chitară, dansul, cântatul la fluier sau alte asemenea, când încetează lucrarea, dispare şi obiectul lucrat. Şi cu adevărat, după glasul apostolic, sfârşitul lui este pieirea.
Trebuie să cercetăm acestea pentru cei care din multă relaxare pentru lux se folosesc la cină, fie în permanenţă, fie în momente considerate de bucurie, nunţi sau petreceri, de fluiere şi chitare şi coruri, încât, învăţând acuzaţia din cuvântul dumnezeiesc pentru asemenea îndeletniciri, de frica [ameninţărilor] cumplite care atârnă deasupra, în continuare să vă schimbaţi obiceiul cel rău al vieţii într-unul mai bun. Dacă cercetăm sensul celor spuse după altă interpretare, putem găsi şi altceva folositor pentru sufletele noastre.
Citiți vă rugăm și:
[dntplgn recurring_amt1="5.00" recurring_amt2="10.00" recurring_amt3="20.00" item_name="Donatie"]
E clar ! Zic pustnicii de odinioara (nu inexistentii de azi) ca pentru cei inaintati in viata duhovniceasca si muzica psaltica e vatamatoare.
Linistea si rugaciunea sunt adevarata muzica pentru crestin !
Multumim mult f folositor cuvinte grele,de aur. Doamne ajuta.
Daca Dumnezeu ar judeca asa la judecata inseamna ca toti nuntasii si care isi mai boteaza cate un copil ceva si au motiv de bucurie gata…pa pa baieti ce va trebuie veselie n-aveti nevoie de ea