Henry Kissinger: „Controlati hrana si veti controla populatia’’
Dupa cum deja stiti, pesta porcina face ravagii in Romania. Unii spun insa ca masurile impotriva pestei porcine, de fapt, sunt cele ce fac ravagii in Romania.
Iar pesta porcina nu este doar in Romania:
Si nu este singura boala:
PESTA OVINA din Bulgaria va ajunge si in Romania?
Istoria a dovedit ca se poate produce voit o epidemie in randul animalelor:
CIA si PESTA PORCINA din 1971 din CUBA
Asistam actualmente la un scenariu similar cu cel din Cuba?
Daca da, care-i motivul?
Sunt voci care spun ca pesta porcina are un scop précis in Romania, anume, sacrificarea cât mai rapida a micii gospodarii taranesti:
Acelasi scop sa fie pe intreg Pamantul?
DOAR CATEVA COMPANII HRANESC LUMEA
Scopul de mai sus, are legatura cu faptul ca deja doar cateva companii hranesc majoritatea omenirii? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie mai intai sa ne lamurim ca, intr-adevar, doar cateva companii o fac. Se poate dumiri oricine ca asa stau lucrurile daca s-ar uita ce scrie pe etichetele produselor pe care le cumpara. Face o lista cu producatorii, dupa care se uita dupa ele pe internet, pe site-urile lor oficiale. Dar asta cere timp, asa ca va oferim spre lectura articolul Irrational Consumerism (or The Few Companies Who Feed the World) de pe Vigilant Citizen:
Nu multi oameni isi dau seama ca cele mai multe dintre alimentele procesate disponibile pe piata, fie ca sunt din magazine sau lanturile de fast-food, toate provin de la unele si aceleasi companii. Chiar si mai putini oameni isi dau seama de faptul ca aceste companii sunt principalii actori in organizatiile de elita, care decid politicile de sanatate, sociale si economice din intreaga lume.
Ne vom uita la cele trei mari companii din lume care hranesc lumea, la brandurile lor multe si la tacticile pe care le folosesc pentru a face oamenii sa tanjeasca dupa produsele lor.
Daca cineva ar studia cu atentie etichetele de pe produsele ambalate dintr-un magazin alimentar obisnuit, acesta ar putea probabil observa ca aceleasi nume de companii apar in mod repetat: Nestle, Kraft, General Mills si alte cateva. Multe branduri care ofera alimente „facute de casa” sau alimente cu „totul-naturale/organice” nu sunt nimic mai mult decat filiale a acestor cateva mega companii extinse la nivel mondial. Diferenta majora dintre brandul principal si filiale este ambalajul si publicitatea, care sunt directionate pentru a ajunge la pieti diferite. In scopul de a pastra imaginea artizanata cu atentie in jurul unui produs, conexiunile cu compania „mama” sunt adesea convenabil ascunse. Imaginati-va o raclama ca aceasta pentru apa imbuteliata: „Bea apa pura, curata si racoritoare Aquafina, imbuteliata cu grija din sursele naturale si distantate Himalaya…ADUSA PENTRU TINE DE PEPSICO, PRODUCATORUL TACO BELL SI CHEETOS MIGHTY ZINGERS !’’ Aceasta probabil ar strica imaginea de sanatos, natural pe care ei incearca s-o creeze produsului.
Acesta este motivul pentru care comercializarea si brandingul sunt cele mai vitale parti ale industriei alimentare. Fiecare produs trebuie sa „traiasca” in propria sa lume, separat de societatea lui „mama” si produse similare. Publicitatea este atat de puternica incat doua marci similare de cereale, facute din aceleasi ingrediente de baza, pot fi directionate catre piete complet diferite. De exemplu, sunt cerealele Special K si Rice Krispies atat de diferite? Dintr-un punct de vedere strict rational, aceste produse sunt aproape identice ca forma, gust si ingrediente. Dar, din punct de vedere irational (de marketing) aceste produse sunt in doua lumi diferite. Reclamele pentru Rice Krispies se desfasoara in jurul unor personaje viu colorate din desene animate si difuzate sambata dimineata in timpul programelor pentru copii in timp ce Special K tinde sa prezinte femei in forma facand yoga (sau fiind in drumul lor spre sau de la yoga). Cutiile Rice Krispies ofera jocuri sau jucarii cadou, in timp ce cutiile Special K ofera acces la un website „provocare la pierdere in greutate’’. Toate acestea sunt fum si oglinzi, pentru ca la urma urmei fie ca alegi pe unul fie ca pe celalalt sau orice alt tip de cereale din magazin, mananci acelasi lucru si banii tai sfarsesc in acelasi loc.
Industria alimentelor procesate poate fi considerata o adevarata oligopolie. Impreuna, cele trei companii importante de alimente procesate, Nestle, Kraft Foods si PepsiCo, realizeaza o proportie dominanta de vanzari de alimente procesate la nivel global. De fapt, aceste trei companii sunt deseori folosite ca exemplu „regula celor trei” in scolile pentru business, din moment ce acestea sunt un exemplu viu a unei piete dominata de trei actori gigantici. Pozitia lor ca furnizori de produse alimentare la nivel mondial a facut aceste conglomerate extrem de puternice, si sunt reprezentate in cele mai multe organizatii de elita, cum ar fi Council on Foreign Relations. Acest lucru nu numai ca le permite sa propuna politicile lor preferate pe probleme de nutritie si sanatate pe tot globul, ci si pe probleme economice, politice si sociale. O astfel de proeminenta permite acestor companii de asemenea sa-si asigure continua pozitie dominanta pe piata, prin elaborare de politici, acces la informatii confidentiale si intimidare a concurentilor potentiali. Daca se considera in mod obiectiv oligopolul companiilor mari precum acestea, este o amenintare directa la teoriile pietei libere.
Astazi, in cazul in care o companie mica de alimente ar crea un produs nou revolutionar, aceasta ar gasi foarte dificil sa obtina distributia fara a preda drepturile sale uneia dintre aceste conglomerate. In plus, pe langa dominarea rafturilor, cei Trei Mari controleaza cele mai multe retele de distributie la nivel global, pana acolo unde companiile in devenire nu pot ajunge la consumatori fara sa trateze cu ei. Singura modalitate prin care proprietarii de mici afaceri pot evita ani de lupta si de respingere pentru a obtine un spatiu in rafturile din supermarketuri, este sa ajunga la un acord de licentiere cu unul dintre giganti, in care proprietarul cedeaza dreptul de proprietate si drepturile la produs in schimbul unor cecuri redevente (care sunt de obicei un mic procent din vanzari). Fiecare acord de licentiere consolideaza pozitia acestor companii si elimina amenintarile din partea oricarui potential concurent care creaza produse de schimbare-a-jocului.
Aici sunt primele trei companii si o lista rezumat a multiplelor lor marci:
1-Nestle
Nestle este cea mai mare companie de produse alimentare din lume. Aceasta are 6,000 de marci, cu o gama larga de produse intr-o serie de piete, inclusiv cafea, apa imbuteliata si alte bauturi, ciocolata, inghetata, alimente pentru sugari, nutritii pentru performanta si suplimente alimentare, condimente, alimente congelate si refrigerate, produse zaharoase si hrana pentru animalele de companie. In 2009, vanzarile consolidate au ajuns aproape la 120 de miliarde de dolari si investitii in cercetari si dezvoltare au fost de 2.24 miliarde de dolari. Presedintele companiei, domnul Brabeck-Letmathe este in consiliul de administratie a Credit Suisse Group, L’Oreal si ExxonMobil. El este de asemenea membru al ERT (Masa Rotunda Europeana a Industriasilor), precum si membru al fundatiei Forumul Economic Mondial (un actor important in impingerea spre un guvern mondial).
Produsele vandute de Nestle includ:
[dntplgn recurring_amt1="5.00" recurring_amt2="10.00" recurring_amt3="20.00" item_name="Donatie"]
