Iata ce putem citi la Calugarul betiv:
Trăia odată în Muntele Athos un călugăr, care locuia în Karyes. El bea şi se îmbăta în fiecare zi, scandalizând pelerinii.
În cele din urmă a murit şi acest lucru i-a uşurat pe o parte dintre credincioşi, ei mergând şi spunându-i încântaţi părintelui Paisie Aghioritul că s-a rezolvat în cele din urmă această problemă uriaşă.
Părintele Paisie le-a răspuns că el ştia despre moartea călugărului, fiindcă a văzut un batalion întreg de îngeri care au venit să ridice sufletul acestuia.
Pelerinii au fost uimiţi, iar unii au protestat şi au încercat să-i explice mai bine părintelui despre cine este vorba, gândindu-se că bătrânul nu a înţeles.
Stareţul Paisie le-a explicat însă:
[dntplgn recurring_amt1="5.00" recurring_amt2="10.00" recurring_amt3="20.00" item_name="Donatie"]„Acest călugăr s-a născut în Asia Mică, pe vremea când turcii încă mai adunau toţi băieţii din locurile luate în stăpânire. Ca să nu rămână fără el, părinţii îl luau cu ei la seceriş, şi ca să nu plângă şi să-i lase să muncească, îi puneau raki* în lapte ca el să doarmă. Prin urmare, el a crescut şi a ajuns un alcoolic fără voia lui. La un moment dat a găsit un bătrân care i-a spus să facă metanii şi rugăciuni în fiecare noapte şi s-o implore pe Fecioara să-l ajute să scadă câte un pahar din băutura lui zilnică.
După un an a reuşit, cu pocăinţă şi luptă, să ajungă de la 20 de pahare de băutura la 19 pahare. Lupta a continuat pe parcursul anilor şi în cele din urmă a ajuns la 2-3 pahare, din care el tot se îmbată.
Lumea a văzut, de-a lungul timpului, un călugăr alcoolic care scandaliza pelerinii, dar Dumnezeu a văzut un luptător, care a dus o bătălie lungă pentru a reduce patima sa.”
O intamplare povestita de parintele Nicolae Tanase:
„La Constantinopol a vieţuit un preot care era şi călugăr şi era undeva, într-o parohie. Şi nu ştia el cum să îşi atragă oamenii să-L mărturisească pe Hristos şi să facă voia lui Dumnezeu. Şi în cele din urmă, văzând că nu mai are cu cine vorbi – pentru că, în general, starea (materială – n.n.) cea bună te îndepărtează de Hristos, a început să se ducă la un bordel. Plătea, lua o prostituată şi se ducea cu ea în cameră. Azi aşa, mâine aşa, tot mereu, până la urmă au aflat câţiva, până la urmă a ajuns şi la patriarh, până la urmă l-au şi caterisit, totul s-a făcut pentru el. Şi după ani şi ani, a şi murit. La moartea lui, s-a găsit cineva de l-a dus la cimitir, şi a făcut şi ceva pomană. Şi nu s-a ajuns mâncarea la pomană. De ce? Pentru că au venit două sute şi ceva de femei. „Ce-i cu voi? Cine sunteţi voi? Sunteţi rude de-ale lui?” „Nu, noi suntem prostituatele.” „Care prostituate?” „Prostituatele de la bordel.” „Păi, care e istoria? Cum de sunteţi voi aici? Că el a fost un nenorocit, şi aşa…” Şi au zis: „Nu! El cumpăra camera, lua pe câte una dintre noi şi începea o predică de vreo două ore şi pe urmă făcea rugăciuni până dimineaţa, cu noi.” „Păi, voi stăteaţi la rugăciuni?” „Stăteam, pentru că el plătea!” Vedeţi ce modalitate de a mărturisi! Vedeţi ce modalitate de lucru!”
Sursa: https://saccsiv.wordpress.com/2010/03/07/parintele-nicolae-tanase-inotam-in-sange
O poveste din cartea „Nesfintii Sfinti si Alte Povestiri”:
“Undeva, in adancul Rusiei, inainte de Revolutie, exista o manastire despre care prin imprejurimi circulau zvonuri rele, ca monahii de acolo erau toti niste trandavi si betivi. In vremea razboiului civil, in oraselul in apropierea caruia era manastirea, au venit bolsevicii. Ei i-au adunat pe locuitori in piata si tot acolo i-au condus sub escorta pe monahi.
Comisarul a vorbit cu glas tare poporului, aratand spre calugari:
– Cetateni, locuitori ai orasului! Voi ii cunoasteti mai bine ca mine pe acesti betivani, mancai si trandavi! Iata, a venit sfarsitul stapanirii lor. Dar, ca sa intelegeti pana la capat cum acesti trantori secole de-a randul i-au prostit pe oamenii muncitori, iata, punem pe pamant inaintea lor Crucea si Evanghelia lor. Iar acum, sub ochii vostri, fiecare dintre ei sa calce in picioare aceste arme ale inselarii si ale inrobirii poporului. Si atunci le vom da drumul sa plece in toate cele patru parti ale lumii.
Multimea a izbucnit in ras. Si, deodata, cand poporul huiduia, a iesit inainte egumenul, un barbat greoi cu fata puhava de atata bautura si cu nasul rosu, si a spus, adresandu-se monahilor sai:
– Mai, fratilor, am trait ca niste porci, macar sa murim ca niste crestini!
Si niciunul dintre monahi nu s-a urnit din loc. Si chiar in acea zi toti au fost taiati cu sabia“.