CORNELIU COPOSU: Pe VIRGIL MADGEARU germanii l-au ucis, nu legionarii

Iata ce putem citi la Mărturie! Asasinarea economistului Virgil Madgearu executată de Biroul de Siguranţă al Reich-ului de pe Bucovina Profunda:

Toţi am învăţat la şcoală despre asasinarea marelui universitar şi economis ţărănist Virgil Madgearu de către legionari şi ne-au rămas întipărite în memorie filmele de mistificare ale istoriei realizate de Sergiu Nicolaescu, comandate de către comunişti. „Legenda” asasinării de către legionari a fostului ministru PNŢ şi economist de renume mondial a continuat şi după 1990. Recent a văzut lumina tiparului „jurnalul interzis” al lui Corneliu Coposu, păstrat peste 50 de ani ascuns în „podul” unui coteţ pentru porci dintr-o gospodărie dobrogeană ce aparţinea unui prieten intim al Seniorului, poreclit Vagonel. Jurnalul lui Corneliu Coposu este un document cutremurător, a unui martor ocular al tragicelor evenimente din anii 30/40, când era secretarul personal al lui Iuliu Maniu. Jurnalul musteşte de informaţii cu totul inedite şi surprinzătoare despre o epocă în care ne-au rămas doar mărturiile unor istorici comunişti sau documentele reci şi seci ale arhivei politice, militare sau siguranţei. Mă opresc doar la un singur caz: asasinarea profesorului Virgil Madgearu, secretarul general al PNŢ, şi ideologul doctrinei ţărăniste. Asasinarea lui Virgil Madgearu este opera directă a Reichssicherheitshauptamt, adică Biroul Principal de Securitate al Reichului German subordonat SS-ului lui H. Himmler şi R. Heydrich. În cadrul acestui organism funcţiona celebrul Gestapo şi în România acţiona la ordinele Legaţiei Germane de la Bucureşti. Cum s-a ajuns la asasinarea lui Virgil Madgearu, un economist anti-german încă de la începutul anilor 30, care se opunea expansiunii economice al Reichului şi în special proiectului Grossraumwirtschaft, un proiect hitlerist de unire, prin canale navigabile, a Dunării de Rin pentru a scoate comercial Anglia de pe continent?

Istoricii români au fost induşi în eroare la analiza cauzelor asasinatului, de conflictele lui Virgil Madgearu cu AC Cuza, care l-a ameninţat în 1930 cu delaţiunea la Hitler pentru acuzele sale virulente anti-naziste, dar şi de conflictul cu Mişcarea Legionară, care la pus pe o listă neagră la congresul studenţesc de la Târgu Mureş din 1936. Nu aceste conflicte aproape „fireşti” pentru politica balcanică de la Bucureşti i-au adus moartea lui Virgil Madgearu, ci politica rece şi calculată a Biroului de Siguranţă German, care a pus Gestapo-ul în mişcare. În jurnalul său inedit, Corneliu Coposu descrie cu lux de amănunte întâlnirile semi-clandestine ale lui Iuliu Maniu cu Virgil Madgaru şi membrii ai ambasadei Marii Britanii la Bucureşti: Reginald Hoare şi Chastelain, viitorul agent SOE implicat în operaţiunea Autonomous din 1943. Iuliu Maniu dorea să-l trimită afară din ţară pe Virgil Madgearu, cu pretextul unei conferinţe ştiinţifice în Bulgaria, după care să treacă în Turcia neutră pentru a conduce viitorul guvern român în exil împotriva generalului Antonescu. Acest plan al lui Iuliu Maniu a umplut paharul nemulţumirii Legaţiei Germane la Bucureşti care a intrat pe fir prin Reichssicherheitshauptamt şi a pus la cale planul de asasinat folosind şase agenţi înfiltraţi în Mişcarea Legionară, fără ştiinţa conducerii şi a lui Horia Sima. Detaliile asasinatului lui Virgil Madgearu sunt arhicunoscute. Maniu şi Coposu au fost înştiinţaţi primii de soţia lui Madgearu de ridicarea de către aşa-zisa poliţie legionară, cu un autoturism alb, a profesorului Madgearu. Liderii ţărănişti Maniu şi Coposu se implică direct în urmărirea echipei de asasini. Vizitează casa profesorului imediat după ridicarea de către răpitori. Maniu îl sună pe celebrul colonel Zăvoianau, şeful prefecturii de poliţie, cunoscut legionar prin filmele lui Sergiu Nicolaescu. Acesta nu-i răspunde la telefon, dar un adjunct spune că nu ştie nimic de „arestarea” economistului. Maniu îl trimite pe Coposu la secretarul de stat al Ministerului de Interne, col. Rioşianu, care alertează Siguranţa, Poliţia şi Jandarmeria pentru prinderea răpitorilor. Rioşanu îi oferă lui Maniu şi Coposu două revolvere şi îi îndeamnă să le folosească pe răspunderea lui dacă sunt atacaţi de „derbedei” şi să tragă în ei ca-n „câinii turbaţi”. Maniu îl trimite pe Coposu la preşedinţia Consiliului de Miniştrii să se întâlnească cu Horia Sima. Acesta îl primeşte îngrijorat pe Coposu şi „surprins de cele ce-i comunică”. Coposu care avea experienţă politică şi se pricepea la oameni îi acordă credit lui Horia Sima privind sinceritatea lui, că nu este implicat în comandarea asasinatului şi, mai mult, nu ştia nimic despre acesta. Mai mult, Horia Sima îşi pune oamenii să-i prindă pe răpitori, vădit îngrijorat şi chiar speriat de o situaţie pe care nu o poate controla. În memoriile sale, de după 1990, mai ales în cartea „Era Libertăţii”, Horia Sima neagă că a ştiut de punerea la cale a asasinatelor din noiembrie 1940. Sigur că mărturia lui a fost considerată subiectivă de istorici, dar Corneliu Coposu nu poate fi acuzat de simpatii legionare. În jurnalul său îl absolvă pe Sima de orice cunoştină privind asasinatele din 27-29 noiembrie 1940. Filmul asasinatului e dramatic: Virgil Madgearu fost dus cu o mașină albă a Institutului Național al Cooperației (unde cinci din ucigași erau angajați), cu numărul 6.211 B în pădurea Snagov. În jurul orei 15:30, pădurarul Ilie D. Chirilă, care făcea paza pădurii Snagov, a văzut că în punctul numit „Coada Lungă” s-a oprit o mașină venind dinspre București, din care au coborât cinci sau șase persoane, care au intrat 100 de m în adâncimea pădurii. S-au auzit focuri de armă, iar pădurarul i-a abordat pe bărbați când se întorceau spre mașină, întrebându-i de ce au tras focuri de armă; a primit răspunsul că s-au distrat vânând ciori. Madgearu a fost descoperit de pădurar torturat, tumefiat de bătăile primite, cu două gloanţe în cap, şi încă, în viaţă horcăind şi scuipând sânge.

În cazul lui Virgil Madgearu organizatorii asasinatului a fost Reichssicherheitshauptamt, la instigarea Legaţiei Germane şi a ministrului economiei germane Neubacher, care vedea în Madgearu o piedică în calea expansiunii economice a Reichului în România, lucru susţinut ferm de Iuliu Maniu în lungile discuţii cu secretarul Corneliu Coposu aşa cum reiese clar şi fără dubii din „jurnalul” Seniorului. Picătura care a umplut paharul nemulţumirii germane a fost încercarea de fugă în Turcia a lui Virgil Madgearu pentru a deveni şeful guvernului român în exil. Încă de la ridicarea lui Virgil Madgearu din casa sa de pe str. Vasile Conta nr. 5 de către agenţii germani, în uniforma poliţiei legionare, Iuliu Maniu nu a avut nicio clipă îndoiala că e „mâna lungă” a Gestapoului german.

autor: Ionuţ Ţene

sursa: napocanews.ro

[dntplgn recurring_amt1="5.00" recurring_amt2="10.00" recurring_amt3="20.00" item_name="Donatie"]