Ambasadorul SUA, multinaționalele și evreii…

Ambasadorul SUA, Hans Klemm: „Cei care se opun liberalismului şi îmbrăţişează naţionalismul economic caută din nou să îi atace şi să îi demonizeze pe evreii din Europa şi pe cei din afara ei.”

În mesajul său publicat în data de 9 octombrie 2017, cu ocazia Zilei Naţionale de Comemorare a Holocaustului, Hans Klemm, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, a scris următoarele:

„Şi totuşi astăzi, cei care se opun liberalismului şi îmbrăţişează naţionalismul economic caută din nou să îi atace şi să îi demonizeze pe evreii din Europa şi pe cei din afara ei. Fac acest lucru direct, prin manifestaţii naţionaliste şi vandalizarea memorialelor şi a cimitirelor. Dar fac acest lucru şi indirect, prin atacarea companiilor multinaţionale şi prin aluzii la pretinse şi presupus infame legături evreieşti ale unor întreprinderi legitime cu scopul de a crea animozitate şi de a prezenta concluzii funeste.”

Să încercăm să traducem mai pe înţelesul nostru, al celor mai puţin iniţiaţi în arta diplomaţiei, ce vrea să ne spună domnul ambasador. Deci, „cei care îmbrăţişează naţionalismul economic” caută să îi atace şi să îi demonizeze pe evreii din Europa şi din restul lumii. Oare domnul ambasador îi are în vedere pe toţi „cei care îmbrăţişează naţionalismul economic” sau numai pe unii dintre aceştia? Preşedintele Statelor Unite ale Americii, pe care îl reprezintă domnul ambasador la Bucureşti, este un adept declarat al naţionalismului economic. Face şi el parte dintre cei care „caută din nou să îi atace şi să îi demonizeze pe evreii din Europa şi pe cei din afara ei”?

Domnului ambasador i-ar fi foarte greu să aducă probe în acest sens.

Domnul ambasador nu are în vedere pe toţi „cei care îmbrăţişează naţionalismul economic”, ci numai pe cei din coloniile aflate sub dominaţie economică străină.

Mai departe, domnul ambasador ne spune că „cei care îmbrăţişează naţionalismul economic” „caută din nou să îi atace şi să îi demonizeze pe evreii din Europa şi pe cei din afara” atât direct, „prin manifestaţii naţionaliste”, cât şi indirect, „prin ATACAREA COMPANIILOR MULTINAŢIONALE”.

Aici este miezul mesajului domnului ambasador. Atacarea companiilor multinaţionale înseamnă atacarea evreilor. Companiile multinaţionale înseamnă evrei. Evrei înseamnă companii multinaţionale.

Noi ştim bine că în spatele sintagmei companii MULTINAŢIONALE se ascund companiile TRANSNAŢIONALE, cele care nu au ca proprietari persoane ce aparţin mai multor naţiuni, ci persoane care aparţin numai unei anumite naţiuni şi care nu se mulţumesc cu profiturile pe care le obţin într-o singură ţară şi îşi întind ghiarele să înşface capitaluri de la cât mai multe alte popoare. De regulă, pe căi necinstite, acesta fiind şi motivul apelării la manipularea menţionată.

Masajul ambasadorului Hans Klemm se constituie într-un document de excepţională importanţă pentru înţelegerea stării actuale a economiei mondiale, a economiei ţărilor din Europa de Est, inclusiv a economiei româneşti.

Recent, cunoscutul economist francez Thomas Piketty, împreună cu colaboratorii săi Filip Novokmet şi Gabriel Zucman, într-un studiu preluat şi de agenţia Bloomberg, ajung la concluzia că ţările Europei de Est au devenit „ţări cu proprietari străini”.

Acesta este rezultatul uriaşei escrocherii financiare numită PRIVATIZAREA capitalului acumulat de popoarele Europei de Est în timpul regimului comunist, împotriva căreia eu am luptat, cu forţele de care am dispus, în toată perioada scursă din 1989 încoace, propunând şi soluţia care ar fi oprit această crimă odioasă – VARIANTA COJOCARU.

Aşa-zisa privatizare a fost concepută şi pusă în operă de către companiile multinaţionale, în cârdăşie cu guvernele corupte postcomuniste. Corupte de către multinaţionale.

Capitalul acumulat de popoarele Europei de Est în timpul regimului comunist a fost, mai întâi, împins în faliment, apoi, cumpărat, la preţuri de nimic, de către multinaţionale, în cea mai mare parte, şi de către cozile de topor autohtone, restul. Multe dintre popoarele Europei de Est au fost aduse în stare de sclavie. Printre acestea şi poporul român.

În anul 2015, Institutul Naţional de Statistică al României a efectuat un foarte preţios studiu al grupurilor de întreprinderi din această ţară. Rezultatele studiului au fost publicate în Comunicatul INS cu numărul 102/2015 şi ele arată că din cele 44.575 grupuri de întreprinderi identificate în România, 5.248 (12%) erau rezidente, adică româneşti, iar 39.327 (88%) erau multinaţionale (60 controlate din interior, respectiv 39.267 controlate din străinătate).

Multinaţionalele au ajuns să controleze aproape 90% din capitalul utilizat în economia românească deşi, în perioada 1990-2016, în 27 de ani, din cele 500 miliarde de euro cât a fost valoarea investiţiilor, cele făcute din capital străin au o valoare de numai 5 miliarde de euro, adică 1%.

Cu mici particularităţi, lucrurile stau la fel şi în celelalte ţări foste comuniste.

Multinaţionalele au devenit proprietarii capitalului fostelor ţări comuniste cumpărând acest capital la preţuri subevaluate, prin coruperea guvernanţilor autohtoni. Ele nu au investit şi nu investesc banii lor în aceste noi colonii. Nu investesc decât bani făcuţi tot în colonii. Foarte puţini. Încasează, însă, profituri uriaşe, pe care le transferă în străinătate. Folosesc o parte din aceste profituri pentru coruperea guvernanţilor autohtoni, ca să-şi poată păstra sursa profiturilor.

„Cei care îmbrăţişează naţionalismul economic”, naţionaliştii de pretutindeni, nu au nimic împotriva evreilor, sau a americanilor, a ruşilor, a chinezilor, a francezilor, a nemţilor etc. Nu au nimic împotriva niciunei etnii. Ei nu urăsc nici o etnie. Cei care îşi iubesc neamul nu sunt capabili de ură împotriva altor neamuri. Nu sunt nici rasişti, nici xenofobi.

„Cei care îmbrăţişează naţionalismul economic” nu se împotrivesc liberalismului, liberei circulaţii a mărfurilor, a informaţiilor şi tehnologiilor. Se împotrivesc acaparării capitalurilor şi statelor de către oligarhi, autohtoni, sau străini.

„Cei care îmbrăţişează naţionalismul economic” se împotrivesc năravului multinaţionalilor, care nu se mulţumesc cu profiturile pe care le pot face la ei acasă şi-şi intind tentaculele să acapareze capitalurile create de popoarele lumii, întotdeauna pe căi necinstite, prin hoţie, înşelăciune, corupţie, în ultimă instanţă, prin forţa armelor.

„Cei care îmbrăţişează naţionalismul economic” ştiu, însă, că aşa cum a crăpat comunismul tot astfel va crăpa şi oligarhia financiară transnaţională, oficial numită companii multinaţionale. Amândouă vor rămâne în istorie ca cele mai odioase creaţii ale celor mai mari criminali ai omenirii.

Să sperăm că, în momentul declanşării viitoarei lupte de eliberare a popoarelor de sub tirania oligarhiei financiare transnaţionale, poporul român nu se va mai lăsa tras pe sfoară şi va deveni proprietarul ţării sale, România.

Constantin COJOCARU
11 octombrie 2017