Apariția chipului patriahului Daniel pe clopotele pentru Catedrala Neamului a creat multă vâlvă în presă, dar puțini sunt cei care știu că aceasta este o tradiție justificată de importanţa gestului făcut de ctitorul spiritual al lăcaşului de cult.
Pe clopote apare, înfară de chipul patriarhului, Steaua şi Crucea patriarhală, reprezintă pecetea ascunsă pe care nu o vede nimeni, niciodată, ţinând cont de înălţimea la care se montează, a explicat, pentru News.ro, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu.
„Preafericitul Părinte Patriarh Daniel este ctitorul spiritual al Catedralei Neamului. Este o tradiţie justificată de importanţa gestului făcut pentru ridicarea noului lăcaş de cult. Nu este un gest de mândrie, aşa cum încearcă să creadă unele persoane. Este o pecete ascunsă la care nu ajunge nicio privire niciodată, ştiind unde sunt montate clopotele”, a spus purtătorul de cuvânt al Patriarhiei în legătură cu turnarea în bronz a chipului Patriarhului, pe exteriorul clopotelor de la Catedrala Neamului.
Vasile Bănescu a mai spus că înscrisurile de pe clopot rămân ca mărturie pentru viitor, aşa cum rămân, în toate biserici, chipurile ctitorilor.
De altfel, în 2008, când au fost schimbate clopotele de la Catedrala Patriarhală, reprezentanţii fabricii de clopote Grassmayr au explicat că este o tradiţie a bisericii creştine să aibă inscripţie cu chipul Întâistătătorului bisericii respective.Primul dintre cele şase clopote ale Catedralei Mântuirii Neamului a fost turnat tot la Innsbruck în 11 noiembrie 2016 şi cântăreşte 25 de tone, fiind acordat pe Do diez (gama zero).
Făcut din bronz, clopotul are un sunet pur, conferit atât de calitatea materialelor, cât şi de tehnica folosită. Măsurând 3,3 metri înălţime şi 3,3 metri lăţime, clopotul turnat în data de 11 noiembrie este cel mai mare dintre cele şase clopote ale Catedralei Mântuirii Neamului, precizează Patriarhia.
Tradiţie? Ne poate prezenta purtătorul de cuvânt al Patriarhiei clopote care să ilustreze „tradiţia”, adică alte chipuri de ierarhi pe clopote? Nu cred.
„Inscriptiile intalnite pe vechile clopote crestine reamintesc rostul lor ocrotitor, de mantuire si vestire, adeverind cuvintele Scripturii, care zic: „In tot pamantul a iesit vestirea lor.” Misiunea acestora se rezuma in cuvintele intalnite adeseori pe exteriorul lor: „Pe vii ii chem, pe morti ii plang, fulgerele frang.” Pe ele se mai intalnesc insa si alte cuvinte, precum: „Laud pe Dumnezeu cel adevarat, chem multimea, adun clerul. Ii plang pe morti, alung fulgerele, infrumusetez sarbatorile.” Clopotele sunt adesea decorate cu motive vegetale, geometrice, scene si inscriptii.”
http://www.crestinortodox.ro/religie/clopotele-cultul-crestin-96090.html
În plus, „asa cum toaca nu este o scandura taiata de un oarecare, ci un obiect de cult, realizat cu multa evlavie si cu rugaciune, tot asa este si clopotul. Acesta se lucreaza cu rugaciune, chiar daca turnarea acestora ajunge uneori in grija unor firme independente de Biserica._______A cui rugăciune, a austriecilor?
Deci, care este răspunsul la întrebarea „mândrie sau tradiţie”?
Nu mi se pare nici mie in regula ca obiectele bisericesti sa fie facute de altii, mai ales de straini.
Si vesmintele preotesti sunt facute de diverse firme, nu de ateliere din cadrul manastirilor.
Mirela, este îngâmfarea și ‘tradiția’ ‘noii ortodoxii’ – ‘ortodoxia’ apostaților.
Mandrie masonica…