STUDIU șocant: Autizarea copilului prin televizor

Legat de SUBIECT, mi se pare LA OBIECT,

”Efectele internetului şi a televiziunii asupra minţii umane”, ținută de Biofizicianul VIRGILIUL GHEORGHE:

https://www.youtube.com/watch?t=13&v=hfB87vm4cCI

D-ul profesor VIRGILIU GHEORGHE: E cam deranjant să ţin tehnologia asta în mână (spune de microfon)…mă uitam aşa în sală la prezenţă şi mă gîndeam că sunt şi din Biserică, o parte îi ştiu, altă parte ştiu dar nu fac, iar tinerii care se vor confrunta cu această problemă sunt foarte, foarte puţini, tot din sfera aceasta a Bisericii, ceilalţi parcă sunt condamnaţi să n-o apere şi să sufere de pe urma acestor lucruri; când am publicat cartea „Pornografia, maladia secolului 21” nişte cunscuţi mi-au spus: „măi, de ce ai pus acolo o faţă de copil plângînd pe copertă? Nu-i bine să laşi pe alţii să se gîndească la atacurile pedofile!”

Nici nu m-am gîndit la asta, pentru mine, copilul de pe copertă arată sufletul chinuit al fiecăruia dintre copiii, adolescenţii, adulţii zilelor noastre care au trecut prin ani de zile prin telenovele, fantezii sexuale, jocuri pe calculator, reţele de socializare, izolare, desfrînare, pornografie, perversiuni…o viaţă lipsită de sens, care începe din ce în ce mai mult să dominie alcoolul şi drogurile, sexul ocazional şi ca să susţină nivelul de excitaţie suficient prin diversitatea şi noutatea perversiunilor.

Este o viaţă în care tinerii, din ce în ce mai mult se trezesc singuri şi obosiţi, obosiţi nu ca după o zi de muncă ci, epuizaţi, îmbătrîniţi într-o asemenea măsură în care numai au chef să trăiască ziua care vine….depresia şi deznădejdea, bat la porţile sufletului şi tentativele de sinucidere îşi sporesc ponderea în fiecare an!

Iar alaltăieri citeam o statistică din Anglia, unde zicea că în ultima vreme a crescut cu 16% rata sinuciderilor la adolescenţii din Anglia. Aceştia sunt victimele, acesta este copilul pentru că indiferent de vârstă, păstrăm înăuntrul sufletului nostru un copil, un copil care este asuprit de alegerile noastre greşite. Nu este asuprit de altcineva să ştiţi, de alegerile greşite! Dacă alegerile ar fi altele, el s-ar bucura!

Azi aşa, măine aşa, pînă când se transformă, se caricaturizează chipul, şi numai au chip! N-aţi văzut oameni astăzi, au din ce în ce mai puţin feţe umane! (tare de tot, are dreptate!).

Tot mai mult patimile se întipăresc şi chiar mă gândeam azi ducându-mă pe undeva…nişte peşteri vechi din Orheiul Vechi şi mă gândeam cum trăiau oamenii atunci şi cum trăiesc oamenii acum!

Avea Sf.Maxim Mărturisitorul o vorbă că atunci cînd oamenii îmbătrînesc, ajung să trăiască ca şerpii, se mănâncă unii pe alţii. Am văzut odata undeva un şarpe cum îl mînca pe altul…pur şi simplu îl înghite, nici nu-ţi vine să crezi, având aproape aceeaşi dimensiune.

Cum de-a ajuns lumea, aici?
În primul rând aceste mijloace care vin foarte generos în întâmpinarea noastră privind noile tehnologii, sunt foarte seducătoare.
Pe om îl prinde încet, încet, oferindu-i minimă plăcere.
Pentru fiecare are pacheţelul de care are nevoie sau la care este sensibil, cu fundiţă: deschide, gustă…azi aşa, mâine aşa, problema e că dau dependenţă foarte repede.
Mijloacele-acestea, dau dependenţă rapid.

Şi apare un efect pe care un mare cercetător, din punctul meu de vedere cel mai mare cercetător din domeniul teoriei comunicării, declara/observa încă din anii 1980 referitor la tehnologie că „orice mijloc care prelungeşte o putere umană, o amputează”.

Ca exemplu avem automobilul.
Cu cît mergi mai mult cu el, cu atîta muşchi tăi se atrofiază mai mult; spatele nu te mai ţine, nu mai mergi pe propriile picioare; el te face să mergi repede, dar ţi-amputează puterea locomotoare.

Hainele! Cei care se îmbracă gros, cu cît te-mbraci mai gros, cu atât devii mai friguros la un moment dat pentru că nu-ţi mai funcţionează sistemul de termoreglare.

În primul rând când oamenii se uita la televizor sau se uită la un ecran, au impresia ca „dom’le am văzut asta, azi am văzut-o, mâine am uitat-o, mai aflu şi eu ceva şi mă relaxez, am venit obosit de la serviciu, şi ce vrei să fac?

Ajung la 6 – 6 jumătate de la serivciu, mă uit la televizor o ora, doua….sau stau pe calculator sau mai citesc nu ştiu ce…cei duhovniceşti intră pe site-rile ortodoxe, cei neduhovniceşti intră pe firme sau nu ştiu ce….șamd”.

Problema este că, nu ne dăm seama că timpul pe care-l petrecem acolo, mai cu seamă cînd copilaşii sunt micuţi…este un timp care ne formează creierul. Creierul omului este foarte maleabil; între 1 şi 3 ani işi triplează greutatea, prin formarea de sinapse.

Şi creşte greutatea lui până la 21 de ani.
La 21 de ani are greutate maximă, deci nr. maxim de sinapse să zicem….realizat!
Este un fel de dezvoltare a creierului dar, la 21 de ani însă, începe să-i scadă greutatea, de aceea bătrînii încep să uite…li se distrug reţelele neuronale, li de distrug tot timpul.

M-am întâlnit cu directorul unei clinici din Germania, clinică de bătrâni, deci un fel de azil…şi spunea că acolo, e plin!
După 60 şi ceva de ani – 70, Alzheimeru-i mănîncă!
Şi, era faţă-n faţă cu un bătrîn care avea 95 de ani, bătrînul Dionisie din Sf.Munte Athos, sunt cărţi la hangar….care la 95 de ani era mai treaz decît noi!
Şi spunea că nu înţelege lucrul acesta!
Ei, bine…cum la el nu funcţionează?
În momentul în care tu activezi creierul, el îşi dezvoltă reţele; orice activitate, dezvoltă!

Să vă uitaţi – e ca şi cum l-ai hrăni!
Creierul se hrăneşte prin ACTIVITATE, NU PRIN HIPER-ACTIVITATE!
Deci, nu mai mult decît trebuie să-i dai….nu trebuie să stai tot timpul într-o agitaţie ca să-ţi dezvolti sinapsele ci, în ritmurile de care e nevoie, ca să fii tot timpul cu mintea activă!

Şi-atuncea, normal că această degenerare neuronală, este încetinită.
Iar la bătrâneţe, o blochezi, în sensul că tot timpul construieşti şi reuşeşti să ţii ritmul cu stricăciunea.
Însă, în momentul în care stai în faţa televizorului, creierul nu funcţionează ci, dimpotrivă!

Este puternic stimulat, hiper-stimulat pe anumite zone şi inhibat pe alte zone şi-atuncea se distrug mai repede neuronii.
De aceea astăzi, s-a extins şi se va extinde într-un grad nemai-întâlnit în istorie, Alzheimerul.
Veţi vedea bătrâni, nici măcar atât de bătrâni, cu probleme mari cognitive. Voi reveni asupra acestui subiect.

Deci, creierul învaţă, absolut orice experienţă avem noi, ne dezvoltă nişte reţele neuronale.
Când veţi pleca în seara asta de-aici, îl veţi avea puţin diferit decât atunci când aţi intrat în această sală, aproape orice experienţă!

Cu cât experienţa este mai intensă emoţional, cu cât experienţa este mai extinsă asociativ în viaţa noastră personală, cu atâta ea va lăsa urme mai adânci.
Înţelegeţi? Poate fi o traumă care să se petreacă într-un minut şi să lase urme pentru o viaţă întreagă – o traumă, petrecută într-un minut.
Deci, nu contează numai expunerea ci, intensitatea.

Ei bine, copiii sunt mult mai sensibili decât adulţii; la copii încă nu s-au dezvoltat reţelele acestea, ele sunt în curs de dezvoltare.
Şi, ca să se dezvolte, au nevoie de stimulare!
Stimularea înseamnă:
1. afectivitate
2. relaţie prin cuvânt
3. muzică
4. mişcare
5. inserare senzorială în mediu
6. contact cu natura, şi restul proceselor cognitive.
Aceasta înseamnă o stimulare de care are nevoie creierul nostru, pentru că aşa e făcut el genetic.

Din cauză că aceste cuvinte apar în mesajele pe care ei le percep.

Sărăceşte gândirea…veţi spune „Şi..?!”
Vreau să vă spun că cele mai mari satisfacţii pe care le are omul, le are din faptul că poate să exprime nişte stări sufleteşti (super spus….şi adevărat!). Dacă nu şi le poate exprima, rămâne cu o anumită frustrare.
Dacă nu şi le poate exprima, nici nu şi le poate dezvolta…reţineţi ideea! Deci, noi in momentul când ne exprimăm – dezvoltăm, este un proces foarte complex, asociat.

Emisfera stângă, din păcate, nu se dezvoltă normal la noua generaţie datorită vizionării; cu cât este începută mai devreme vizionarea, cu atât afecţiunile-s mai mari.
V-am zis: copiii care stau, între 1 şi 3 ani pentru că este perioada de maximă conectivitate corticală…între 1 şi 3 ani, copiii respectivi riscă un uşor autism….uşor sau mai mare, în funcţie de numărul de ore petrecut în faţa televizorului.

Cunosc copil care-a stat de la 1 an de zile: până în 2 ani, 3 ani…dacă Societatea americană de pediatrie care, cum să vă zic că acolo…dacă faci o greşeala te execută mass-media şi organele judecătoreşti…spune că mai mult de jumătate’, până la 2 ani să nu laşi copilul DELOC, DECI SĂ NU VADĂ ECRANUL!

Şi noi îi luăm şi-i punem la 6 luni şi pe urmă vrem s-avem nişte genii în casă şi n-o să mai avem genii, o să avem nişte handicapaţi.
Încet, încet, creierul se strică; ietaţi-mă că sunt atât de dur dar, din păcate mulţi părinţi nu înţeleg, oricât le-ai spune şi-şi distrug copiii şi pe urmă vin şi spun „N-am ştiu!”

Am cunoscut oameni, copii veniţi la mine cu autism, copii care porniseră bine la un an şi care la 2 ani numai ştiau să vorbească.
În Bucureşti este o asociaţie (un prieten o conduce) şi are o grămadă de cazuri, tot timpul are câte 20-30 de cazuri de copii cu autism declanşat din vizionare.

De multe ori, totul se petrece în primii ani de viaţă, în primele luni de viaţă, când creierul este foarte sensibil la experienţă…tu punându-l în contact cu ecranul, îl hipnotizezi acolo (adică în faţa televizorului sau a calculatorului) că sunt stimuli puternici şi-l hipnotizează şi creierul i se strică (arată cu mâna cum se strânge) şi, în loc să-l dezvolte, îl micşorează, nu-l dezvoltă suficient, neuronii mor, sinapsele nu se construiesc, pe urmă este vorba cortexului prefrontal.

Este partea din faţă a creierului unde se prelucrează zic, informaţia de la nivel superior, este centrul executiv al creierului nostru.
Aici se procesează atenţia, motivaţia, concentrarea, iniţiativa, organizarea, planificarea…cam tot ce înseamnă proces general care face pe om să fie om…să poată controla un proces, să poată gândi ceva, să se poată adapta unei situaţii noi, să poată muncii pe termen lung…ei bine, acest cortex nu se dezvoltă normal din cauza vizionării.

Dacă mai sunt şi jocuri pe calculator, mai este şi pornografie, s-a terminat complet, adică devine o mare problemă şi că vezi copilul sau adolescentul nu se poate concentra, orice-ai face…n-are atenţie! Atenţia este cel mai mare important lucru!

DACĂ N-AI ATENŢIE, NU POŢI SĂ FACI NIMIC…nici o rugăciune nu poţi să faci, dacă n-ai atenţie!
Poate la rugăciune, trebuie cea mai multă atenţie…dar nu poţi să faci nimic! Vedeţi că-i angajezi pe oameni să facă ceva şi nu pot să facă.
Apoi motivaţia – şi asta este o funcţie procesată!

MOTIVAŢIA ESTE CEA CARE TE FACE SĂ LUPŢI, TE FACE SĂ DOREŞTI!
Îi vezi pe tineri că nu mai vor nimic, că sunt mămăligi, legume!

Se plictisesc grozav…zic: „M-am plictisit! Ce plictiseală!” În vremea noastră noi nu cunşteam termenul de plictiseală; eu niciodată, nici acum nu-l cunosc, nu-mi amintesc totuşi la vârsta aia cineva dintre colegii mei, să se fi plictsit!

Noi, tot timpul aveam ceva de făcut şi de gândit şi de simţit.
🙂
Azi, copiii se plictisesc.

Să spunem câteva cuvinte şi despre INTERNTET.
Este o mare posibilitate şi o mare ofertă să poţi găsi orice informaţie, dar cercetătorii constată că oamenii nu prea caută informaţii, nu devin oameni de ştiinţă uitându-se pe internet ci, tot cu cartea în mână.
Internetul provoacă foarte mult în a vedea ceea ce e rudit cu mediul aceasta: imagini!
Imagini, povestiri, naraţiune, şamd…şi are câteva funcţii, n-o să discut prea mult, doar două spun: multi-taskingul şi superlink-ul.
Adică are o capacitate în a te trimite în altă parte, dar te face să faci două-trei lucruri în acelaşi timp.

Adică, s-a făcut un studiu cu studenţii: unii scriau pe foaie, iar alţii erau cu laptop-ul şi scriau (sau pe tabletă). Şi îi urmăreau…erau sub control cei care aveau internetul. Ce s-a constatat – că-n timpul cursului aceştia trimiteau mail-uri, intrau pe magazine virtuale, se uitau la tot felul de nimicuri, intrau pe reţelele de socializare şi comunicau, aşa e mediul acesta!

În acest sens, apare un fel de disipare a atenţiei şi se constată următorul lucru: atunci când noi, ne concentrăm asupra unui proces…cum vă concentraţi Dvs. la ce vă vorbesc eu acuma, funcţionează într-un anumit fel creierul nostru şi informaţia este procesată în hipocampus, iar atunci când ne concentrăm la 3 lucruri deodată – mă ascultaţi pe mine, o dată, mai vorbiţi la telefon sau scrieţi un mesaj pe telefon, mai vă uitaţi să vedeţi dacă aţi primit mail-ul, mai nu ştiu ce…informaţia este prelucrată în altă zonă a creierului care funcţionează diferit, se va învăţa să lucreze diferit de-acum înainte.

Deci, atâta timp cât nu va avea acest mijloc în mână (arată hârtia A4) ci tableta sau smarthphone-ul….I-AŢI TERMINAT ATENTIA!
Vreţi să aveţi un copil cu atenţie scăzută şi lipsit de motivaţii?
Cumpăraţi-i o tabletă sau un smartphone! Nu este „reţetă” mai bună…

Pe mine dacă mă întrebaţi pe un bilet „cum să fie copilul meu mai prost..”, cumparaţi-i o tabletă sau un smarthphone pentru că dacă telefonul este smartphone, adică e deştept, „smart”, copilul va fi mai prost ca el, aşa spune autorul cărţii…e deştept pentru el, numai are nevoie să fie deştept, are tableta care să-l facă deştept.
Ai o tabletă şi ştii tot, dar tu nu mai ai voie să ştii nimic tu însuţi!
Fără tabletă, eşti disperat!

Pe urmă, reţelele de socializare.
Să spun două cuvinte şi despre ele.
Ne aduc atâta bucurie, atâta alinare, ne fac să comunicăm cu oameni de peste tot, din lumea întreagă şi din ce în ce mai puţin cu acela de lângă noi…

Deci, prima problemă fundamentală este aceea că socializarea pe internet este altceva cu socializarea în lumea reală.
Una este să te întâlneşti cu un om şi să dai mâna, să-l simţi, să pui mâna pe el, să-l priveşti în ochi, şi alta este să-i trimiţi un mesaj pe facebook….

Zilele trecute chiar îmi spunea cineva despre această problemă că într-un context anume (era psiholog omul acela) s-a pus problema importanţei socializării şi nişte tineri din sală spuneau „ Da, dar noi pe facebook, nu socializăm?”
Nu înţelegeau nimic.
Comunicarea, socializarea joacă un rol esenţial în dezvoltare personalităţii umane. Esenţial!
Noi suntem fiinţe sociale, comunicative, trebuie să comunicăm…şi nu numai să ne comunicăm prostii, să ne comunicăm pe noi, acesta e cel mai important lucru, noi comunicăm prin mesaj; de multe ori oamenii îmi vorbesc aiureli dar de fapt, din toate aiurerile-alea, ei vor să comunice ceva din ei, înţelegeţi?

Din păcate, pe reţelele de socializare comunicarea aceasta scade foarte mult în calitatea ei şi oamenii se izolează tot mai mult în aceste mijloace care oferă reţele de prieteni…100, 200, 300, 500…ştiu eu la cât poate să ajungă… dar în lumea reală ei n-au niciunul sau unul singur şi acela slab unde la rândul lui, are prieten tot pe facebook.
Plus că nu e o comunicare faţă către faţă!
Înc-o dată – noi nu de dăm seama într-o comunicare faţă către faţă, omul foloseşte 3 tipuri de semne: este limbajul trupului, sunt sensurile cuvintelor, pe urmă sunt construcţiile pe care le facem.

Veţi spune „ şi?! Va deveni mai puternic, mai luptător…”

Nu domnule! N-o să devină mai puternic…niciodată nu s-au format oameni, caractere puternice omorând ci, luptând! Ei n-au putere să lupte, n-au putere să se concentreze asupra unui lucru simplu că nu se mai pot concentra.

Mulţi se vor lupta cu propriile lor tendinţe şi nici măcar cu mediul…pentru că nu mai pot!
Ei doar atâta sunt învăţaţi – creierul lor reacţionează la violenţă (arată din mână pulsatil…) să se apere şi să se omoare!
Sunt copii care numai deosebesc realul de virtual.

Am umblat puţin şi prin puşcării…părintele…cu atât mai mult, din curiozitate!
Şi am constatat că sunt copii, adolescenţi închişi pentru c-au omorât cum? N-au conştientizat că acela din faţa lor, este un OM, n-au conştientizat că produc durere şi-atunci au lovit, până când acela a murit.

Să nu credeţi să sunt puţini…posibilitatea mea umană, capacitatea mea umană de a fi non-violent ci, dimpotrivă….se bazează pe capacitatea de a intui, de a empatiza cu celălalt…spre exemplu intuiesc că dacă îi fac rău celuilalt, o să-l doară cum m-ar durea şi pe mine.
E o simţire pe care a pus-o Dumnezeu în inima omului şi care se dezvoltă în mintea noastră, în firea noastră… în momentul în care copilul însă….este invitat să agreseze, să omoare…cu cât face lucrul acesta mai des şi mai mult, SE DESENSIBILIZEAZĂ!

Şi desensibilizând, atunci când vede agresivitate, când vede durerea, suferinţa, el nu le mai percepe ca pe propria lui suferinţă, ci ca pe a unui străin, ca pe a unui gândac, ca pe a unui…nici câine, înţelegeţi?

Se strică CEVA în sufletul nostru…scad funcţiile acestea mentale de empatizare, de compătimire, de proiecţie, de identificare cu celălalt…şi-atunci veţi vedea tinerii de azi că nu mai pot comunica!

Cu cât stai mai mult cu jocuri pe calculator, cu atât mai mult îţi afectează forţa de comunicare, capacitatea de comunicare…pentru că sunt CORTICALE!

Nu mai eşti sensibil la durere…şi nu mai poţi să-l intuieşti pe celălalt, să comunici cu celălalt pentru că noi comunicăm în baza recunoaşterii feţei.
Deci, eu dacă văd pe cineva că are o faţă care suferă, eu trebuie să intru pe frecvenţa lui, şi nu pot să fiu pe frecvenţa lui dacă nu empatizez, dacă nu compătimesc cu el….şi din păcate aceste forţe se distrug şi aceşti tineri crescuţi azi…nu ştiu mulţi au apucat azi-mâine să intre în viaţa de familie, le este foarte greu pentru că rămân foarte însinguraţi, le este greu să comunice…nu-l pot simţi pe celălalt!

Şi dacă este bărbat, şi dacă este femeie…iar dacă este femeie, suferă foarte mult pentru că ea are nevoie să fie înţeleasă, să fie bărbatul prezent în viaţa ei…dar el numai este prezent în viaţa ei pentru că mintea lui este…na! Departe…eu cred că asta este una din cele mai mari probleme ale oamenilor de astăzi!
Faptul că se distrug aceste capacităţi, aceste energii compătimitoare şi-atunci, se rup comunităţile… oamenii devin NESIMŢIŢI, devin AUTIŞTI!

E o formă de autism…eşti străin de celălalt; trăieşti lângă el dar nu-i simţi prezenţa! Copiii, pe altă parte…ce să faci într-o astfel de societate?! Noi ne numim oameni şi funcţionăm ca oameni, atâta timp cât putem compătimi, cât putem fi împreună cu celălalt…de-aici îşi trage omul toată bucuria vieţii lui!

Spun psihiatrii că 3 sunt problemele care duc la boală psihică astăzi: că nu mai iubeşti, că nu eşti iubit şi că nu te simţi util celorlaţi, nu te simţi util nimănui.
De aceea vorbim de copii care plâng. Pe urmă, în încheiere vă voi spune următoarele lucruri despre erotism; erotismul începe de la vârstele cele mai fragede, astăzi…nici nu ne imaginăm – la 5, 6, 7 ani copiii încep să stea la filme!
Toate filmele-aproape, au conţinut erotic; adică produc o anumită plăcere şi acea plăcere, de cele mai multe ori, are nuanţă erotică, provoacă CEVA…

Sigur că pentru omul duhovnicesc, ca să nu cădem în deznădejde…cine este în situaţia asta, altfel se comportă pentru că el face un fel de refresh, îşi restartează, îşi reformatează mintea…în sensul că reactivează chipul lui Dumnezeu din el, prin pocăinţă.
De asta, la „omul duhovnicesc” ajung foarte puţini, din cauza nepăsării noastre, din cauza comodităţii noastre, din cauza că ne gândim…e, merge şi-aşa! Dar NU MERGE, potrivit statisticilor, nu merge…deci, dacă vreţi să luaţi în braţe ştiinţa, statisticile în America făcute…NU MERGE!

Veţi spune…astea-s puţine lucruri…pentru că noua cultură ce spune fetelor? Fetelor, cel mai important lucru-n viaţa voastră, este cariera.
Cariera o faci până la 30 de ani.
După 30, poţi să te căsătoreşti, să-ţi faci familie, eşti deja un om aranjat.
Nu începe la 20, ce carieră mai faci?
Vine copilul…buun! Dar ce faci până la 30?
Eşti făcut din carne, oase, simţuri…n-o să stai aşa!
Îţi cauţi şi tu un prieten, ai şi tu o relaţie…să nu înnebuneşti!
Zice iarăşi, aceeaşi teorie….aşa că, pâna la 30 epuizează mai multe relaţii şi la 30 îşi dă seama că nu mai poate să facă nici copii aşa uşor pentru că are vreo 10-15 ani de anticoncepţionale, de contraceptive…dacă nu a făcut şi un avort, două…şi, s-a cam terminat şi cu posibilitatea de-a face copii, şi nu prea mai poţi…

E o carte scrisă de-o americancă – tinerele care amână dragostea, caută sexul şi le pierd pe-amândouă! Pentru că după 30 şi ceva de ani, deja constaţi că nu prea mai ai nici dragoste, nici posiblitate, nici nu mai arăţi aşa….s-a cam terminat tot!

Cele mai satisfăcute femei…şi din pct.de vedere marital şi din pct.de vedere sexual, sunt femeile credincioase şi căsătorite. Cele mai nesatisfăcute, sunt cele care trăiesc în concubinaj.

Aşa că, cea mai proastă afacere pentru o femeie în viaţa ei, este să trăiască în concubinaj, alta mai proastă nu există…din cele care sunt normale, nu vorbim de cele care sunt la drum, pe stradă.

Însă, am vorbit puţin de femei şi n-aş vrea să nedreptăţesc pe bărbaţi , neacordându-le atenţia minimă.
Femeile, din fericire…nu sunt atrase de pornografie cum sunt bărbaţii.
Creierul bărbatului este foarte uşor atras de pornografie pentru că este sensibil la excitaţia sexuală.
Şi dacă se produce o excitaţie, două, trei…într-un interval scurt, creierul începe să caute acel stimul.

Acestă stimulare sau această relaţie care se realizează între bărbat şi femeie este moderată de nişte transmiţători, neruo-transmiţători şi hormoni…foarte mulţi, care schimbă modul de funcţionare al creierului şi-al organismului uman… pe o perioadă de câteva minute!
Este un lucru care se petrece pentru ca să se poată procreea, ca să se nască o altă fiinţă umană, alt om.

Se pregăteşte organismul…face o pregătire extraordinară, cum ne pregătim noi la sărbători…în sensul că creşte nivelul de dopamină, creşte nivelul de noradrenalină, creşte nivelul de adrenalină foarte mult, creşte ritmul cardiac, se produce vasodilataţie cerebrală, creşte nivelul de prostaglandină E2 care produce inflamaţii şi-atunci tot omul este foarte incitat şi excitat pe zona amigdală, zona din centrul creierului unde se produce o tensiune teribilă care, aşa a lăsat-o Dumnezeu să se producă, ca omul să se întoarcă la starea normală, să nu înnebunească tot rămânând în excitaţia-aia.

Ei, şi această tensiune, anxietate, cerere…întâlnirea trupească pentru a se finaliza prin relaxare…şi se relaxează apărând alţi hormoni: endorfine, la început apare şi glutamatul, sunt nişte hormoni şi nişte neruotransmiţători de relaxare…care relaxează organismul – asta-i toată filozofia!

Ei bine, acest lucru într-o orice societate, avea un caracter extraordinar, în sensul că se petrecea din când în când…în momentul în care omul în transformă într-un sport, el devine foarte uşor dependent de acest „sport”, pentru că excitaţia-aceasta produce multă dopamină şi în momentul în care se retrage, apare o uşoară depresie.

Că nu e normal să facă lucrul acesta, mai cu seamă că ele spun că se simt protejate…numai că, atunci când eşti în contact cu ecranul, spui lucruri pe care nu le-ai spune nici tu, nici celălalt.

S-au făcut studii şi s-a constatat că oamenii NU spun într-o relaţie faţă către faţă, ceea ce spun prin intermediul unui ecran şi-atunci, într-un timp foarte scurt, se depăşeşte orice fel de pudoare şi se intră într-o comunicare care devine puţin erotizată.

Sunt cunoscute cazuri multe în care un băiat de la capătul celălalt, a convins pe o fată să se dezbrace şi să se arate dezbrăcată…numai printr-un mesaj….SE NUMEŞTE VRAJĂ!

Un efect în (re)vrăjirea lumii, e vrăjire, MAGIE!
Eroticul are forţă magică.
Dacă vă supuneţi acestor stimuli şi staţi în comunicare cu un om care incită imaginaţia…şi când stai în comunicare cu ecranul, imaginaţia ta este mult mai bogată şi tu eşti mult mai dezinhibat!

Asta este problema, AICI = DEZINHIBAREA!

Ecranul dezinhibă! Nu te mai protejezi.

Şi-ajunge fata săraca…o gâsculiţă să cadă…eu tot dau exemplul acesta pentru că am trăit şi eu o experienţă pe care am avut-o, şi cred că Dumnezeu mi-a dat-o special pentru ca să vă dau Dvs. exemplu – am intrat undeva vis-a-vis de o facultate din Bucureşti să fac nişte xerox la un internet-caffe şi erau nişte băieţi acolo, la calculator…şi am vrut să văd şi eu ce fac ei!

Era un băiat care scria tot felul de mesaje de amor într-o căsuţă. Buunn…are şi el o prietenă şi îi scrie.

Ce mi s-a părut şocant a fost că, atunci când termina să scrie, până când să i se răspundă, dădea căsuţa jos şi scria pe alta, alteia!
Deci, el avea mai multe, cu care mergea în paralel.
Vreau să vă spun că arăta îngrozitor, omul….măcar să fi fost un bărbat….dar el arăta îngrozitor!

Slinos, era gras, era ceva….după mine, respingător!
Probabil că şi în cealaltă parte, acelea-l priveau ca pe un Făt Frumos care numai calul nu-i lipseşte ca să ajungă mai repede la ele, ca să le ia cu el.
Şi, aşa visătoare sunt fetele că atunci când ajung să-l vadă aşa…spun: „eee…arată rău, dar are suflet mare şi merită dragostea mea”.

Îl mai şi compătimesc, şi din compătimire sunt în stare să facă ceea ce el le dictează şi credeţi că este o glumă, dar îşi distrug viaţa cu chestiile-astea.
Au ajuns femei căsătorite cu 3 copii să-şi părăsească soţii, cunoscându-l pe unul pe internet…bărbaţi căsătoriţi să-şi părăsească…

Îmi spunea cineva: vine acasă într-o zi şi-i spune neveste-sii „ dragă, gata…eu măine plec! Unde? Plec în China. De ce pleci în China? Am acolo o iubită, sper să mă căsătoresc cu ea.”
Nevastă-sa era frumoasă, avea 3 copii cu el iar el, de un an şi ceva de zile aducea mai puţini bani acasă fiindcă o cunoştea mai demult pe cea din China, strângând bani ca să plece la ea…nu credeţi că aste este VRAJĂ, MAGIE?! Nu e NEBUNIE?!

Să laşi tu un om care stă aici cu tine, îl ştii…îmi spunea persoana care mi-a povestit, necunoscând omul personal, că era un om deosebit.
Deci, VRAJĂ…intră în poveşti d-astea şi s-a terminat!

Aici e Cutia Pandorei…aceasta va fi!
Chiar vorbeam astăzi cu Radu că s-a schimbat lumea în 10 ani, mai mult decât într-o sută!
În următorii 10 ani, se va schimba mai mult decât în ultimii 20 de ani, cu mulţi ani se va schimba…va deveni nu ştiu dacă nu de nerecunoscut, având un singur element nou – INTERNETUL!

Internetul, care aşa cum îi spune numele, produce o interconexiune a noastră, a tuturor într-o relaţie virtuală.

Şi eu stau ca să-mi caut studii pe „medicale”…dar asta nu înseamnă că nu sunt conştient că mă doare capul şi că mă oboseşte…spre exemplu, eu dacă stau 3 ore pe calculator ca să caut materiale, să citesc abstract pe net…mă oboseşte mai mult decât dacă aş scrie 2 zile cu stiloul, pe foaie.

Îţi oboseşte creierul pentru că nu este un mediu care să favorizeze funcţionarea creierului, cortexului….şi-l defavorizează.
Produce excitaţie.
Iar cei care citesc numai lucruri inteligente şi înălţătoare, sunt minoritatea minorităţii.

Şi eu mă întreb de ce trebuie să citim Scriptura pe Internet?
Aţi văzut Pelerinul rus…cine-a citit Pelerinul Rus, aici?!
La un moment dat aduce Scriptura şi era diavolul acolo…cum a scos-o din bibliotecă, a dispărut!

Deci, Scriptura în sine…dar să nu credeţi că dispare când vede Scriptura pe ecran (râde..).
Pentru că ea este Carte, cartea…este un lucru care sfinţeşte şi prin atingere, şi prin rugăciune…când eşti cu mintea pe-acolo (pe ecran…), nu-ţi stă mintea la lucrurile respective, foarte greu le urmăreşti, ai mai mult o stare de excitaţie.
Un cercetător spune un lucru foarte simplu….nu ştiu dacă-l înţelegeţi: fiecare mediu, are propriul lui mesaj.
Mediul este MESAJUL.

Eu am dat un exemplu despre efectul televiziunii asupra minţii umane, vrând să-i fac pe oameni să-nţeleagă că un porc, nu poate să cânte ca o privighetoare, el va grohăi ca porcul. N-are cum să facă lucrul acesta.
Ei, nu poţi transmite lucruri duhovniceşti, stări duhovniceşti prin calculator, prin televiziune….nu e propriu!
Poate să producă…să zicem – o reflecţie!

N-o să găsiţi oameni duhovniceşti, crescuţi duhovniceşte că au stat în faţa ecranului, indiferent ce-au făcut pe ecran…nu merge!
Cartea…DA! Rugăciunea…DA!
Dar altceva, el asta spune: nu contează ce vezi la televizor, contează că te uiţi la televizor.
Nu contează ce vezi ci, cât stai pe ecran (televizor sau calculator) că la un moment dat, toţi omenii tind să facă acelaşi lucru.

Deci, internetul este folosit de majoritatea oamenilor nu pentru a deveni mai evoluaţi spiritual, pentru a deveni mai desfrânaţi spiritual.
Aşa este majoritatea.
Eu fac parte din minoritate.
Eu sunt acela care mă folosesc pozitiv.

Este un studiu făcut, nu unul, mai multe….se numeşte efectul celei de-a treia persoane, în care tu vorbeşti cu cineva şi-l întrebi ”tu crezi că lumea este afectată de acest lucru?”
Şi el spune „Da.” Şi dacă îi faci altă dată un alt chestionar, dacă-l întrebi acelaşi lucru, spune „nuu…”.

Omul nu-şi dă seama de el însuşi că este influenţat, de influenţa pe care o vede la ceilalţi.
Adică poate să vadă că cineva este influenţat, dar nu poate să vadă acelaşi lucru şi la el însuşi…..că este influenţat!
Acesta cred că este lucrul cel mai important.

Spre exemplu era un sondaj care spunea aşa: credeţi că oamenii sunt manipulaţi prin televizor? 95% spuneau DA!
Dvs.sunteţi manipulat prin televizor?
Doar 5% spuneau că Da…deci, 95% spuneau că ceilalţi sunt manipulaţi, nu şi ei!
D-aia vă zic: este bine să devenim conştienţi că noi înşine alunecăm….începem cu lucruri duhovniceşti, cu Scriptura şi terminăm cu filmuleţe pe internet de nu ştiu ce…

Spuneam aseară: când ai deschis un filmuleţ pe youtube, în dreapta ai până la 25 de filmuleţe.
Dacă apeşi pe unul din alea, în dreapta vei avea încă 20.
Ia luaţi şi-nmulţiţi…prin matematica aia, de demult…20x20x20x20, să vedeţi 20 la pătrat, la a 3-a, la a 4-a, la a 5-a, la cât se-ajunge?!

Dacă vreţi să-l folosiţi, folosiţi-l la o distanţă aşa…de lungimea unu braţ.
La distanţa asta, este de 1000 de ori mai mică radiaţia, decât aici (arată spre ureche).
Ne ardem creierul inutil.
Gratis!

Întrebare: Foarte multe persoane pe stradă sau în transportul în comun, ascultă ceva, cu căştile la urechi. Este bine?

VIRGILIU GHEORGHE: Nu este bine. Ne punea Dumnezeu nişte căşti la urechi. Ne făcea nişte căşti şi, unde mergeam…auzeam muzică.
Omul are nevoie şi de linişte.
Omul are nevoie să fie inserat senzorial, să simţi mediul.
Nu poţi să stai tot timpul cu alea pentru că te obişnuieşti, se obişnuieşte creierul cu stimuli şi-ţi afectezi creierul.

În primul rând că el va dobândi dependenţa aceasta de a auzi permanent zgomot. Acasă, televizoarele-s deschise…fiecare cameră are un televizor. Intri pe internet, ieşi…muzică, asculţi muzică….ieşi!
Te duci în grădină, te duci în parc, te duci la munte…asculţi muzică.

Se strică creierul, se produc transformări…noi avem nevoie de LINIŞTE. Liniştea este fundamentul existenţei umane!
Nu există cuvânt fără linişte…pentru că orice propoziţie, orice frază, orice – are virgulă, are punct, are punct şi virgulă. (foaarte tare…

Există întreruperi care dau sens.

(corect! Astea pe net nu sunt sesizabile decât dacă ajungi maestru în comunicare scrisă, dar chiar și-așa…aceste întreruperi plus alte nuanțe date de comunicare, fără mesajele non-verbale care nu se văd, nu se disting la modul real…și, pentru că nu ai în faţă interlocutorul se-ajunge inevitabil, la extreme!
Pe de-o parte – celălalt nu poate gusta gluma, umorul – negru sau sec – fiindcă nu-ţi sesizează zâmbetul ironic, nu-ți suprinde privirea, grimasa, tonul, atitudinea…şi, ori te i-a la mişto, ori te condamnă!
Mergând la cealaltă extremă, poţi sări calul crezând că celălalt a prins faza, ori îl poţi băga în deznădejde fiind prea dur, nesimţind…pentru că n-ai cum să ştii dezastrul produs de tine, în fiinţa sa….asta apropos de sinuciderile datorate imaginii negative de pe facebook).

Şi în sintaxa relaţiei interumane, liniştea joacă un rol important.
Ce fel de îndrăgostiţi sunt ăia, care vorbesc tot timpul?!
Tot timpul, tot timpul, tot timpul…nu tac deloc!

Domnule…ca să comunici un sentiment, trebuie să şi taci!
De multe ori, scrisorile de dragoste sunt mult mai profunde decât pălăvrăgeala care se face astăzi… omul este reflexiv!
Deci, tăcerea ne face reflexivi…marea problemă a acestor medii, este că noi nu mai suntem reflexivi, suntem tot timp ÎN AFARĂ…la ecran, la televizor, tot timpul în afară!

Şi veţi spune – dar, cum să te dumireşti, cine eşti?
Cum să-ţi mai dezvolţi identitatea, cum să-ţi mai dezvolţi personalitatea, cum să-ţi mai dezvolţi comunicarea cu prietenii, cum să mai fii cu prietenul, cu soţul, cu soţia când tu tot timpul eşti în afară?!
Toată comunicarea şi totul se bazează pe reflexia lăuntrică…acolo este universul nostru, NU în afară!

Acolo este universul reprezentării noastre, NOI acolo trebuie să lucrăm. Dacă ai zgomot permanent, nu mai poţi să te duci ACOLO…

Hai, înţeleg…luaţi nişte dopuri cum sunt în Germania şi se găsesc – de ceară, pune-ţi-le-n ureche, măcar nu auziţi zgomotul!
Deşi, nici asta nu-i normal pe termen lung…e linişte!
Dar să pui muzică tot timpul sau să pui tot timpul o poveste….PREA MULTĂ INFORMAŢIE, prea mult!
Informaţia să ştiţi că consumă energie, energia noastră!

Orice informaţie presupune o anumită energie pe care noi o consumăm ca s-o introducem într-un sertar care să conecteze cu alte informaţii printr-o structură asociativă; cu cât sunt mai multe informaţiile, cu atât ne scade capacitatea de a face nişte lucruri, pentru că nu mai avem energia pentru a le face!

Încă o dată – suntem victimele propriilor noastre alegeri.

Nu ne-a pus nimeni, nu ne-a legat nimeni…eu n-am văzut pe nimeni legat, torturat şi pus în faţa televizorului cu ochii deschişi, sau la calculator. Nuuuu….oamenii se aşează de plăcere, stau ceasuri, zile, săptămâni, luni, ani…şi pe urmă spun – mi-am distrus viaţa!
Dar nu ne-a obligat nimeni să ne distrugem viaţa…NE-A SEDUS – e o diferenţă! Dar nu ne-a forţat.

Întrebare: presupunând soluţia detaşării copilului de ecranul televizorului sau a calculatorului neconstănd în a limita timpul petrecut –minim, sau a-i interzice de a sta în faţa ecranelor, ce ne sfătuiţi cum să procedăm să ne întoarcem copiii, elevii, studenţii din această cădere.

VIRGILIU GHEORGHE: Trebuie să redescoperim viaţa. Să le redescoperim activităţile. Copiii trebuiesc învăţaţi de mici, cu multe activităţi.
Eu recomand la toţi, să facă muzică.
Să facă un instrument muzical.
E cea mai bună investiţie pe care o faceţi copilului dvs.
Îi daţi şanse mari, mult mai mari…îi daţi şansa de a fi un om capabil în viaţă. Citiţi-i de mic, citiţi-i poveşti!
Învăţaţi-l să citească, daţi-i cărţile care-i trebuiesc….învăţaţi-l o limbă străină, să facă sport….

Copilul dacă are activităţi, dacă stă cu părinţii, el nu mai caută ecranul…dar dacă nu le are şi-l laşi în faţa ecranului, el acolo va sta fiindcă aia e singura lui sursă de stimuli!
Eu am văzut prieteni care n-au televizor în casă.
Sunt dintre ASCOR-işti care nu au televizor.
Au de la 2 până la 7 copii, 8 copii…nu au nicio problemă.
Ei îşi pun întrebarea cum de au oamenii timp să stea la televizor.
Adesea constaţi că abia ţi-ajunge timpul să comunici cu celălalt, să-ţi rezolvi problemele care-s de rezolvat; televizorul îţi fură un timp pe care nici nu-l avem.

Sigur, sunt bătrânii, dar bătrânii săracii…e o capcană pentru că ei, în loc să investească în altă parte, se blochează…şi cu cât se blochează mai mult în capacitatea de-a comunica, de-a investi….suntem deja o societate în care bătrânii nu mai stau de vorbă cu copiii…nu mai au timp – stau la televizor – la nu ştiu care telenovelă, pe urmă, la ştiri.

…Vă daţi seama e o lume nebună dacă stai să te gândeşti aşa, e o lume în care unii stau şi se uită la televizor, alţii sunt disperaţi pentru că nu mai are cine să facă treabă….televizorul oferă şi el nişte „satisfacţii”…dă impresia că eşti cineva, îl vede omul pe preşedinte la TV şi zice că l-a văzut pe preşedinte, dar nu-şi dă seama că acela nu l-a văzut pe el…

Ei, asta este maşina visării…omul are tendinţa de a visa, de-a evada în imaginar! Măi, dacă măcar n-ajung acolo, măcar să visez c-ajung acolo….

Şi? Ce-ai realizat în viaţa ta, ai reuşit să schimbi ceva din viaţa ta în bine? Mintea ta e mai satisfăcută? Când te întorci în real, zici – maaamă, ce trist este la mine în casă!
Păi dacă nu te-a satisfăcut atât de tare cu aia…e una din problemele pe care le creează aceste mijloace este aceea că te face să fii foarte trist şi nefericit pe propria ta viaţă, pentru că nu poate fi ca aia de la televizor.
Ce viaţă au ăia, şi ce viaţă am eu?
Faci comparaţii care-s nefaste!
Pentru că acolo este o lume ireală, virtuală, şi-aici este o lume reală.
DACĂ NOI ŞTIM SĂ PROCEDĂM CUM TREBUIE, NE FACEM VIAŢA UN RAI!

Dacă stăm la televizor şi ne amăgim că acolo e raiul şi nu aicea, viaţa-ţi devine un iad…

Întrebare: mi-am dat seama că deja am probleme cu atenţia şi memoria; există o posibilă restabilire a lor? Dacă da…cum?

VIRGILIU GHEORGHE: În mod cert, există posibilitatea de-a reface…pentru că creierul are ceea ce se numeşte neuroplasticitate….să construiască, să reconstruiască!
Cu siguranţă că un copil care a petrecut de foarte mic, multe ore, mii de ore în faţa TV sau calculator n-o să mai fie ca şi cum n-ar fi petrecut atâtea ore în faţa ecranului, n-o să mai fie!
Nu avem cum să mai facem lucrul acesta.

Această fabrică de iluzii a industriei de consum, ne face să ne dorim luna de pe cer, și dacă n-o avem, suntem foarte nefericiți.
Au femeile copii…au ce mânca, au fost perioade în istorie când n-aveam ce mânca…dar-s nefericite! Majoritatea!
Chiar dacă mașina de spălat, spală…apa curge la chiuvetă, nu te duci în curte să scoți apă la vreo 200 m!
Un prieten care s-a căsătorit, s-a dus într-o parohie și lua apă de la vreo 400m!

Am alt prieten englez care spunea: Virgile, vin și eu la voi în țară! Zic: vino! Eu mă mutasem atunci din București…zic – vino, dar e o problemă cu apa – trebuie s-o luăm de la distanță!
Zice: ce apă? Da, apa…mergem la un puț să scoatem apă.
Și dușul? Cum e dușul?
Nu e! Că dacă e apă, o luăm cu găleata, n-avem duș.
Și mi-a zis că nu concepe viața fără două dușuri, zilnic…eu, așa de mic am trăit.
Taică-su a fost mare ambasador în toate țările și așa era obișnuit.
N-a mai venit în România.

Ei, gândiți-vă că înainte, oamenii aveau o viață grea, dar mulțumeau pentru ea. Astăzi, poate că avem puțin mai multe…să știți că lumea s-a înrăit!
Dar cred că avem suficienți de mulți oameni buni în jurul nostru sau oameni, oameni pe care nu putem să-i facem mai buni…au nevoie de un cuvânt, au nevoie de un sfat, de o susținere…CU CÂT TE FACI UTIL MAI MULT CELUILALT, CU ATÂT TE BUCURI MAI MULT!

Îmi spune cineva: dar nu mă caută nimeni.
Păi, știi de ce nu te caută nimeni?
Pentru că nu ești util. Nu ești util nimănui. Ești egoist. Dacă tu trăiești pentru tine și nu ajuți pe nimeni, cine să te caute?
Fă-te util, și n-o să mai scapi de ceilalți.
Vedeți…nu le poți face pe-amândouă – să rămâi blocat în egoismul tău, dar să rămâi și cu ceilalți.
Cu cât dăruiești mai mult, cu atât oamenii te vor căuta și se vor schimba pentru că dobândesc încrederea că există OAMENI!

Am ajuns într-o societate în care vorbești cu oamenii care sunt foarte pesimiști.
Domnule, nu mai găsești oameni…ba sunt oameni!
Dacă eu din omul ăla extrag aurul, mină de aur este!
Dacă extrag cositor, cositor este…dacă extrag cărbune, e de cărbune!

Deci, dacă eu pe ăla îl văd rău, va fi rău!
Dacă-l văd bun și investesc în bunătatea lui, nu se poate..iese ce-i mai bun!
Eu cred că omul este bun în sine…tot omul!
Marii criminali, cum credeți c-au ajuns criminali?
Au făcut și ei alegeri greșite.
Toți marii criminali, au avut probleme-n familie.
Adică părinți dezbinați, bătăi, certuri, cu băutură, TOȚI!

Spunea într-un studiu un polițist dintr-o carieră de 30 de ani, că a întâlnit și el un criminal provenit dintr-o familie armonioasă.
Și-atuncea ne-ntrebăm..până la urmă, numai el e vinovat?
În cartea ”Pornografia – maladia sec.21” dau exemplu unui mare ucigaș în serie…care, înainte de condamnarea sa…Ted Bundy, care a omorât în serie 31 de femei tinere, a declarat în interviul înregistrat video, cu câteva ore înainte de execuția lui: ”mă veți executa, ceea ce va proteja societatea de mine…dar afară sunt mulți, mult mai mulți oameni dependenți de pornografie, și în privința acestui lucru, nu faceți nimic”.

Suntem o societate extrem de ipocrită.
Înfundăm pușcăriile cu oameni care, noi ca societate i-am adus în niște condiții!
Se știe bine că pornografia aduce violență împotriva femeii, cresc violurile, omorurile, cresc toate comportamentele rele!

Întrebarea pe care vi-o pun – de ce este legală pornografia?
De ce este legal un mesaj care aduce cel mai mare rău în lume?
Pentru că războiul care se duce astăzi cu lumea, este acesta al desfrânării și al pornografiei.
Prin pornografie și desfrânare vor fi supuse populațiile.
N-o să mai lupte nimeni.

Ele, prin îmrăcăminte, SE comunică, comunică ceva…deci, ăsta este un sistem de semne prin care comunică ceva..nu este altceva!
Mai ales femeia, este foarte înclinată spre comunicare.

De ce? Pentru că cea mai bună modalitate de a crește copilul sănătos este să comunici cu el.
Și-atunci femeia, rămânând acasă să comunice cu unul, doi, trei, cinci, șase, șapte copii…cât i-a dat Dumnezeu, nu unul cum vrem astăzi…are genetic posibilitatea de-a comunica cu toți copiii așa…are posibilitatea genetic de-a vorbi 20.000 de cuvinte/zi, chiar și mai multe..ca să educe!

(acuma înțeleg de ce sunt obositoare femeile și de ce se plâng bărbații din pricina GURII lor 

Îi spune unuia ceva, altuia – altceva…ca să-i poată îndrepta, conduce în viață.
Cel mai bun mod de-a stimula un copil, de a-l proteja, de a-l îndrepta…este CUVÂNTUL!

Cei care știu să folosească cuvântul și autoritatea lor morală, n-or să aibă probleme în educație.
NU BĂȚUL, CUVÂNTUL!
Cuvântul nu înseamnă cuvinte multe…ci cuvinte CU PUTERE!

Și bărbații sunt supărați că femeile vorbesc mult!
Păi vorbesc…pentru că ele au un potențial de-a vorbi cu mulți copii!
Dar dacă voi le-ați făcut doar un copil….restul cuvintelor până la 20.000, o să le suportați! (SUPER!!!)

Nu este o glumă, pentru că în momentul în care ea are mulți copii, își epuizează debitul verbal și nu mai simte nevoia, dar când nu…vine bărbatul și-atuncea…am spus lucrul acesta la o conferință și un preot i-a scris episcopului un bilet ”stiți, are dreptate d-ul Virgiliu dar, dacă limba femeii ar fi mai scurtă, viața bărbatului, ar fi mai lungă”

Întrebare: Cum să explic rudei mele că nu e bine să-și lase ore-n șir la calculator copilul, pentru a vedea desene animate, copilul având 1 an jumate.

VIRGILIU GHEORGHE: Păi eu le explic, fraților! Vreți să știți un lucru? O să-l tâmpești! O să ai un copil idiot. Nu crezi? Hai să vedem…îți permiți să riști? Ce să-i explici? Luați partea asta cu ”efectele micului ecran”.

A venit o femeie din Creta să mă cunoască, că ea în carte a văzut exact ce s-a petrecut cu copilul ei…a căpătat autism de la televizor și-atunci, ce să vă fac, doamnă?
Cât stătea la televizor?
Două, patru ore/zi?
Nu, mai mult…
4-6h/zi?
Nu, mai mult!
8 h?
NU, mai mult!
Cât, doamnă?
Toată ziua!
Păi, da de ce? Lucrați?
Nu, soțul lucra…credeam că-i face bine.
Nu v-ați gândit că dacă îi făcea bine, făcea Dumnezeu niște televizoare ca să stea copiii să se uite la ele?

Nu vă gândiți că un copil se mișcă tot timpul?
Aleargă, cade, se ridică…știți de ce?
Vrea să cunoască lucruri! Să cunoască lumea și Dvs.numai îl lăsați!
Îl puneți la un calculator ori în fața unui ecran și e cuminte.
Ce cuminte e copilul meu și eu pot să fac absolut tot ce vreau!
Faci ce vrei acuma, dar va veni vremea când n-o să mai faci ce vrei…și copilul ăsta te va strânge de gât!
La propriu sau la figurat!
O să-ți distrugă viața pentru că tu i-ai distrus viața, lui…

Încerc să le spun la părinți că timpul investit în educația copiilor noștri trebuie să fie foarte inteligent investit.

Și el n-o să poată face răbdare.
Pentru că oamenii nu intră desăvârșiți în familie, sunt pătimași, sunt egoiști.
Și-acolo o să-ți dai examenul de răbdare, de smerenie..și dacă nu poți, îți vine să-i dai celuilalt cu ceva-n cap!

Și ăluia îi vine să-ți dea cu ceva în cap ție…uite-așa ajung oameni la bătaie, ajung la dispreț, la nepăsare…când puteau să transforme într-un Rai viața de familie, au transformat-o într-un iad.
Când auzi…nici nu-mi vine să mă mai duc acasă!
Când o văd pe nevastă-mea, mă îmbolnăvesc!
Și nevasta zice la fel…nici pe băiatul lui nu-l mai suport, nu-l mai suport pe fie-miu!
Așa au ajuns oamenii…să nu credeți că vă spun din povești, vă spun din ce aud.
Se întâmplă.

De ce? Pentru că n-am știut să ne comportăm la momentul oportun.
Nu facem răbdare.
Noua generație intră total nepregătită pentru viața de familie.
Nu știu să facă răbdare, nu știu să suporte greutăți, nu știu să-l asume pe celălalt, nu știu ce înseamnă compătimirea, nu știu ce înseamnă smerenia, nu fac față!
Oamenii înainte erau încercați…era viața grea!
Trebuiau să se ducă iarna să spele cu apă rece…se făceau mâinile noduri, noduri din cauza reumatismului…ce durere aveau!
Nu-ți mai ardea de prostii.
Erau lucruri mici.

Astăzi, pentru că trăim într-o lume artificializată, toate aceste lucruri mici, devin foarte importante! Într-adevăr, oamenii nu mai sunt simplii la minte, și cel mai rău lucru în viața de familie este nepăsarea celuilalt.
Dar nu putem să-l schimbăm pe ălălalt, dacă nu ne schimbăm pe noi.

Eu le spun permanent: nu lucrați asupra celuilalt decât lucrând asupra voastră!
Lucrând asupra voastră, îl schimbați și pe celălalt.
NU EXISTĂ ALTĂ SOLUȚIE!
Eu nu am acces la el, am acces la mine – deschis, și mă ajută și Dumnezeu! La el, lui…dacă mă schimb pe mine, îi dau o șansă și lui salvând căsătoria, dând o șansă familiei.

Să știți un lucru: atuncea când noi avem o convingere, o convingere puternică, avem un spirit pe care îl manifestăm și-avem o putere-n cuvânt. Dacă n-avem convingere, n-avem putere-n cuvânt.
În primul rând s-avem convingerea că face rău și de ce face rău…eu nu forțez pe nimeni!
Eu spun: ăsta este adevărul cum îl văd eu, dacă vrei să-l primești, îl primești…de ce?
Dumnezeu lasă libertatea omului, maximă! E o ființă liberă.
Numai diavolul forțează. Nu forțați.
Și spuneți – o dată, de două ori…ce putem face?
Dacă el nu vrea să primească…este scris și în Înțelepciunea lui Solomon!
Cel mult, ne rugăm pentru el.

Dar eu cred că dacă e un părinte bun, conștient cât de cît, dați exemplare după cartea asta, vorbiți-i…ceva se va mișca în el.

Întrebare: cum se poate apăra împotriva armelor psihotronice? Ce ne puteți spune? Creierul nu se poate apăra genetic. Ce energie este aceasta? Cum se poate apăra concret….

VIRGILIU GHEORGHE: Domnule! Să ne protejăm în fața fluxului de informații. Asta s-o facem fizic.
Iar duhovnicește, mintea să caute drumul către inimă.
Mintea dacă a găsit drumul către inimă și se-așează-n inimă, orice-ar face ăștia cu noi, n-o să mai poată face nimic.
Dar deja e un lucru mare.
Însă, să facem în așa fel încât când auzim o rugăciune, să se odihnească. Când zicem – Doamne Iisuse Hristoase…mintea noastră să se-ndulcească. Să se-ndulcească, pur și simplu!

Trebuie să simțim bucurie. Dacă nu simțim bucurie, nu a devenit hrana noastră cea de toate zilele.

Întrebare: ce soluții tacticoase aveți ca să faceți un om să se lase?

VIRGILIU GHEORGHE: Zicea Pr.Dionisie…să nu-i vorbești niciodată ca și cum nu are dreptate! Îi vorbești ca și cum are dreptate.
De ce? Ca să nu-i stârnești egoismul.
Atunci egoismul, n-o să-l lase să primească. Îi spui…da, da…dar uite, așa este!
Nu trebuie să fim împotrivitori în duh!
Trebuie să fim calzi, să avem multă pace…trebuie să fim deschiși, blânzi, să ne rugăm înainte de-a vorbi, să ne gândim…na!
Să primească omul. Nu-i puțin lucru să primească cineva ceea ce spunem fiindcă suntem egoiști.
Este lupta asta cu egoismul, până la moarte o s-o ducem cu ea….

Întrebare: cum vindecăm sau scăpăm de efectul negativ al televizorului sau al net-lui asupra copiilor?

VIRGILIU GHEORGHE: Păi v-am zis – da-ți-le activități! Am fost undeva la Arad și-am vorbit, și pe urmă am mai fost dupa 3 ani și mi s-a zis: aaa…d-ul Virgil, să știți că am scos televizorul din casă. Și cum ați făcut, doamnă? M-am dus acasă, l-am scos și l-am aruncat la gunoi.
Păi, și copiii? Dar, ce?! Au ceva de zis? Sunt convins că nici bărbatul nu avea nimic de zis. (râde…)
Altcineva îmi spune…de data asta un preot: domnu Virgil, am zis când v-am citit cartea că renunț la televizor.
Dar acuma când ați venit la noi, la Pitești…face – gata!
Și pe urmă îmi scrie după o săptămână un coleg, un prieten de-al lui, tot preot: domnu Virgil, a ajuns acasă, a luat televizorul sus în curte, a luat 3 pietre și-a zis – în Numele Tatălui și-a aruncat cu piatra, al Fiului – cealaltă piatră, și-al Sf.Duh…ultima piatră! Așa a scăpat de el…pe urmă l-a aruncat!

Sunt și oameni d-ăștia! Altcineva…în Suceava! Ea – doctoriță, el – doctor! El, televizor, football, băieții – la fel! Nebunie…ea, îi zice o dată, de două ori, pe urmă blesteamă – să-l trăznească Dumnezeu! Și a trăznit Dumnezeu! A trăznit Dumnezeu și prin antenă, s-a ars televizorul. De-atuncea, nu și-au mai luat televizor. (superr!) Au văzut că e voia lui Dumnezeu…

Deci, vedeți că sunt tot felul de mijloace de a scăpa de el, din casă…m-am dus odată la o televiziune, la Hunedoara și îmi spun: domnul Virgil, acuma n-o să spuneți să aruncăm televizoarele pe fereastră! Zic: Doamne ferește! Mai cade în capul cuiva și-l omoară! Faceți cum credeți. Eu zic că există posibilitatea de a scăpa de ele.

E O PROBLEMĂ DE VOINȚĂ ȘI DE A CĂUTA ACTIVITĂȚI!

E vorba de a ne reconstrui viața, de a ne reconstrui comunicarea cu cel de lângă noi, dacă tot vorbim de educația copiilor noștri.
E foarte comod să-l pui pe copil la televizor și să scapi de el.
Cel mai comod lucru. L-am pus și mi-am văzut de treaba mea.
Dar vei da socoteală pentru treaba asta pentru că el învață prostii, va deveni hiperactiv, axat pe lucruri care n-o să-i folosească-n viață și-atuncea nu este calea bună.

Întrebare: în România, guvernul a inițiat introducerea de tablete în școli. De ce nu intreprindeți acțiuni – Dvs.sau ONG-rile ca să opriți asta?

VIRGILIU GHEORGHE: Eu intreprind tot felul de acțiuni.
Am vrut s-o fac și pe-asta dar sunt în mijlocul unui studiu mare pe tema asta și mi se pare foarte greu studiul, pentru că lucrarea este foarte complexă, s-a scris mult, am acasă pe masă numai așa (arată cât un metru liniar)…studii pe tema aceasta – a tabletelor, calculatorului…în educația copilului!

Vă dau un singur exemplu de ce este negativ: sunt niște rețele neuronale…cognitive să le spunem, care favorizează învățarea.
Adică – eu mă raportez cumva la cartea aia, la materia respectivă, îmi creez niște obiective…spun că până mâine învăț asta, citesc asta…mă uit!
Ei, aceste mecanisme sunt fundamentale pentru cei care sunt buni la școală. Adică știu să le folosească.

Întrebare: cum să deosebim viața activă de cea hiperactivă? Spre exemplu sunt implicat în diverse activități și care-s consecințele hiperactivității asupra trupului, mintii și sufletului? Multumesc.

VIRGILIU GHEORGHE: Nu e vorba numai de hiperactivitate. Hiperactivitatea este o reacție neurologică. Sunt multe activități. Astea vă afectează atenția. Nu știu cine-a scris…femeie sau bărbat, pentru că răspunsul este diferit! Femeia prin natura ei este multi-tasking prin firea ei…dar în casă.:)

Deci, unuia îi face de mâncare, cu altul face lecții, la unul urlă să nu se arunce pe fereastră…asta poate să facă și nu se stresează, nu face cancer la sân.
Dar dacă se duce la servici și trebuie să facă 5 activități, este foarte greu pentru ea, se stresează și există posibilitatea să facă cancer de 400 de ori mai probabil, dacă n-ar face aceste lucruri.
Deci, femeia a fost făcută să se streseze cu copiii și treburile gospodărești, dar n-a fost făcută să se streseze cu activitățile din afară, mai ales cele care presupun ub management și lucrul cu oamenii.

Deci, dacă sunteți femeie și aveți astfel de activități, nu este recomandat…o să vă îmbolnăviți, mai devreme sau mai târziu.
Dacă sunt activități în casă, da…aveți capacitatea!

De ce? Pentru că în activitățile domestice, femeia se implică afectiv. Adică…când ea strigă la un copil sau îl protejează pe altul…o face cu dragoste!
Acea dragoste provoacă oxitocină.
Oxitocina îi crește nivelul de satisfacție și îi dă posibilitatea de-a rezista la stress.

În momentul în care lucrează în societate și trebuie să facă anumite lucruri, le face cu nervi, le face cu tensiune.
Așa scade oxitocina și o dărâmă stresul acela. Pentru că la femeie nivelul de oxitocină este foarte puternic implicat în procesele psihologice, adică în tot ce face femeia, face…implicându-se emoțional.

Bărbatul poate să facă ceva și neimplicându-se emoțional.
Femeia, dacă nu e implicată emoțional, greu face…
Ei…face ușor pentru că implicându-se emoțional și afectiv, crește nivelul de oxitocină.
Și oxitocina este minunată, în fapt!
În cartea aceasta ”pornografia – maladia sec.21”, dau exemplu 15 calități pe care le are oxitocina, în refacerea organismului.

Spre exemplu, nivelul mare de oxitocină vindecă de 2 ori mai repede rănile, scade nivelul de dependență, crește rezistența la stresul psiho-social, scade nivelul de durere…în sensul că copilul se lovește, țipă…mama se duce, îl ia în brațe, îl pupă și copilului îi trece…lui îi crește nivelul de oxitocină și nu mai simte durerea.
La fel…când femeia a născut și bărbatul trebuie să fie lângă ea!
Cu cât el este mai aproape, cu atât șansele ca ea să facă depresie post-natală, sunt mai mici.
Invers, dacă nu îi este aproape, scade nivelul de oxitocină și, mai ales dacă a avut cezariană care nu-i crește nivelul de oxitocină…oxitocina crește la nașterea naturală…ea este hormonul care impulsionează contracțiile.

După naștere, femeia rămâne cu nivelul mare de oxitocină care o ajută în primii ani care-i are copilul când e mic, să reziste stresului care presupune creșterea copilului.
De aceea le spun mai ales dacă e vorba de cezariană, soților…să fie apropiați, să fie acolo, lângă ele…să le susțină, pentru că susținerea lor emoțională și-afectivă le va face să depășească mult mai ușor posibila depresie postnatală care este din ce în ce mai deasă în zilele noastre.

Întrebare: ați vorbit despre maturizarea timpurie a copiilor noștri. Ce părere aveți despre acordarea dreptului la vot, de la 16 ani a copiilor noștri?

VIRGILIU GHEORGHE: Inutil. Ei nu se vor duce nici dacă le-o acorzi, la 18. Tinerii nu mai sunt interesați să voteze. Nu are nicio semnificație. E-o prostie. Nu se mai duc adulții. Ce să votezi când tot ăia ies?! Din păcate, nici nu prea avem cu cine alege…ni se pun să facem alegeri între unul rău și altul – și mai rău! Chiar mă-ntreba cineva: Virgile, tu cu cine alegi? Zic – măi, frate! Știi cum este-acuma? Care a omorât mai puțini…deci, eu nu pot să-aleg și să-mi încarc conștiința! Pentru că eu dacă-l aleg pe unul și ăla face o porcărie, îmi încarc conștiința că am ales prost.

Întrebare: am pete cu lichid pe creier care-mi dau depresii şi-mi îngreunează gândirea. Puteţi să ne spuneţi cum să alimentăm creierul ca să fie mai activ?

VIRGILIU GHEORGHE: Creierului îi trebuie vitamine, enzime, mişcare, efort fizic, să nu-l suprasolicitaţi sub nicio formă, să evitaţi situaţiile conflictuale, să căutaţi situaţii care vă susţin pentru că depresiile vă sunt activate. S-aveţi încredere multă în Dumnezeu şi smerenie! Vă va trimite Dumnezeu pacea Lui, şi cu siguranţă vă va merge mai bine creierul.

Pr.Sofian Boghiu care mi-a fost duhovnic fiind din Basarabia, şi d-asta şi spun…la un moment dat a plecat în Germania să-şi facă un RMN. I-au făcut o analiză şi-au constatat că creierul lui este distrus. A venit şi mi-a spus: domnu Virgil, mi-au spus ăia că creierul meu este distrus, şi se miră cum de trăiesc pentru că am celulele moarte. Şi le-am zis: dacă creierul meu este mort, înseamnă c-o să mor şi eu, mi-a zis părintele. Nu numai că era distrus,dar mai şi cânta! Mai şi gândea…ne sfătuia şi pe noi, nu numai pe mine, o mare parte din intelectualii din Bucureşti care mergeam la Biserică ! Avea dureri de cap mari, într-adevăr…deci, vedeţi…Dumnezeu poate face ca şi fără creier, să gândeşti! :)))))

Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne distrugem creierul…înţelegeţi?! Asta înseamnă că dacă cumva am ajuns în urma unui accident, şi se întâmplă dacă accidentele sunt grave, se schimbă funcţiile şi trec de pe o funcţie pe alta, de pe o emisferă pe alta, de pe o zonă corticală, pe altă zonă corticală. Deci, nu vă faceţi griji, dar puneţi-vă nădejdea-n Dumnezeu.

Întrebare: cum poţi să struneşti excitaţia sexuală, tensiunea sexuală şi cum putem să evităm aceasta?

VIRGILIU GHEORGHE: Evitând mesajele ! Evitând alimentele bogate-n hormoni…mai multă mişcare, făcând binele pentru aproapele. Ţinut post…puţin mai mult, în sensul că dacă mănânci mai puţin, scade şi excitaţia…că scade totul! Nu glumesc…feriţi-vă de alimentele care excită! În nici un caz sucuri, ciocolată, cafea, alcool, eventual un pahar de vin la masă negru şi nu mai mult…iar dacă faceţi şi puţină rugăciune, aveţi şi-o viaţă duhovnicească, vă spovediţi des şi vă împărtăşiţi pe măsura conştiinţei, veţi scăpa de lucrurile-acestea, garantat!

Altfel, va fi foarte greu pentru că în general, lucrurile-astea provin de la o hrănire a imaginaţiei, a fanteziilor erotice care-şi cer drepturile. Ai obişnuit mintea, ea cere…ca şi cum ar cere tot timpul cărbune, adică substanţă, materie…ca s-o hrăneşti! Nu-i mai dai, te înnebuneşte, produce anxietate şi-atunci trebuie să te lupţi puţin ca să scapi de ea.

Întrebare: Cum trebuie să trăim în lumea-aceasta tehnologizată?

VIRGILIU GHEORGHE: Ştiţi cum spunea Sf.Părinţi – ca şi cum n-am face parte din ea, ca şi cum n-ar fi tehnologizată. Adică să folosim cât mai puţin tehnologia şi să punem accentul în viaţa noastră pe mai mult ce ţine de comunicarea cu omul, de relaţia cu omul. N-o să câştigăm nimic, n-o să câştigăm fericire din relaţia cu tehnologia.

Sunt unii oameni extrem de entuziasmaţi de-un aparat…au laptop nou, au un aparat nou…se-nvârt în jurul lui de parcă-ar fi în jurul pământului; au maşini noi, se duc s-o mai privească din când în când, se bucură, se simt bine…dar sunt îngroziţi că cineva ar putea să i-o zgârie! I-au pus alarmă ca să n-o fure…

Deci, cum să spun…cu cât avem lucruri mai multe de care suntem legaţi, cu atât avem libertatea mai redusă. Omul care n-are lucruri, e fericit…n-are ce pierde! Unul care dă 800 de dolari pe-o haină, nu poate să mănânce cu ea la masă. Trebuie să fie atent pentru că dacă mănâncă şi o murdăreşte şi nici nu prea are bani, devine disperat. Cu cât ne legăm mai mult de ele, cu atâta vom suferi mai mult, pentru că ne pierdem libertatea. Eu sunt un om foarte liber şi recomand tuturor oamenilor să-şi păzească libertatea. Şi Dumnezeu iubeşte libertatea noastră. Nu putem fi mai liberi, decât putem fi liberi, cu Dumnezeu.

VIRGILIU GHEORGHE: Nefericirea copilului nu se datorează lipsei tabletelor. Nefericirea copilului dacă există…se datorează faptului că nu petrece suficient timp cu noi, că nu-l înţelegem suficient, nu se simte bucuros de viaţa pe care o trăieşte…din cauza unor măsuri subiective de care am vorbit până acum, faptul că n-a avut parte de experienţele de care-ar fi trebuit să aibă.

El nu va fi nefericit pentru că nu are tablete…el va fi îngrijorat, dar vă va cere socoteală mai târziu.

Eu am trăit într-o familie în care mama-mi spunea: dragul meu, faci ceea ce-ţi spun eu! Când pleci, faci ce vrei tu…

Dv.ca părinţi, sunteţi răspunzători de educaţia copilului!

Să-i spuneţi aşa: eu voi da socoteală în faţa lui Dumnezeu, a propriei conştiinţe şi-a ta, despre cum te cresc! Peste 10-15 ani o să vii şi o să-mi spui: de ce m-ai crescut mamă, aşa? Eu fac acum, ceea ce cred că este bine pentru tine. Peste 10 ani dacă crezi că n-am făcut bine, să vii şi să-mi spui: n-ai făcut bine! Eu cred că acesta e cel mai bun lucru pe care-l pot face.

Dar trebuie în primul rând, v-am spus mai devreme…să fim convinşi că aceasta este calea. V-am spus – tableta şi smarthphone-ul = căile pierzării! Le-aţi pus în mână, aţi deschis Cutia Pandorei! Nu ştiţi unde o să ajungă copilul acela cu ele în mână, nu ştiţi!

Nu ştiţi unde o să ajungă copilul acela cu ele în mână, nu ştiţi! E foarte periculos…nu ştii, niciodată în istoria omenirii n-a existat pericol mai mare ca aceste mijloce!

Încercaţi să aveţi nişte prieteni ai căror copii n-au tabletă ori smarthphone şi când vă-nţâlniţi, copiii Dvs.să vadă că mai sunt şi alţi copii care n-au tabletă sau smarthphone, dacă vreţi o soluţie mai practică. Dezvoltaţi în copil nişte abilităţi şi nişte competenţe care îl fac să fie foarte bun la şcoală.

Nu face depresie şi nu este cuprins de nefericire copilul dacă n-are smarthphone! Asigurat! Dar daţi-i ce are nevoie = căldură, afectivitate, cele necesare…nu vă gândiţi că dacă vă certaţi şi nu puteţi să-i asiguraţi o viaţă de familie armonioasă…ceea ce se-ntâmplă în multe cazuri, o să puteţi să vă SCOATEŢI, să vă compensaţi c-un smarthphone sau c-o talbetă. O să-l îndepărtaţi şi mai mult de Dvs.şi o să-l pierdeţi complet. Nu numai că n-aţi reuşit să-i oferiţi o viaţă de familie armonioasă, dar nici măcar o creşte sănătoasă.

Întrebare: Aveţi dreptate în tot ceea ce vorbiţi dar, ce-i de făcut? Stopăm evoluţia, anulând internetul? Numai creşterea spirituală a fiinţei umane ar soluţiona toate problemele?

VIRGILIU GHEORGHE: Domnilor! Ştiinţa umană numai progresează acum….ea regresează! Să nu creadă nimeni că dacă stă pe internet şi se uită la pornografie, progresează…s-a terminat progresul, din clipa aia, regresează, a intrat în zona moartă! Din păcate, vă uitaţi în jur…cât mai zâmbesc oamenii? Zâmbet, domnule, nu rânjet! Nu cănd se distrează şi se excită, beau şi râd ca proştii…să zâmbească, să fie liniştiţi. Cât mai vedeţi? În ce lume trăim? Chiar nu vedem?
Îţi este greu să mai ai încredere-ntr-un om pentru că oamenii au ajuns cum au ajuns…ca fiarele, se mănâncă unii pe alţii. Regresăm, din păcate…omenirea regresează! 60% dintre englezi spun că se simt deprimaţi, se simt însinguraţi, se simt singuri…asta este!

O pătrime din populaţia Europei este depresivă. N-a existat niciodată aşa-ceva, nicăieri! Ştiţi ce-nseamnă depresia? În greacă, este foarte sugestiv termenul format din două cuvinte: tristeţe + profundă, stare de nefericire profundă. De ce sunt/suntem atât de nefericiţi, domnule? N-au ce mânca? Au! Au inventat ăştia posibilitatea de a face din petrol maioneză, icre şi alte chestii…dar nu de-asta! Sunt depresivi pentru că numai au sens, că nu mai sunt iubiţi, că numai pot iubi, că nu se simt utili…unii se sinucid!

Au prieteni pe facebook aproape 500 dar nu se uită pe niciunul…o fată în Anglia a scris că vrea să se sinucidă şi, din miile de prieteni pe care-i avea, n-a sărit nimeni să-i spună „ stai că vin la tine să schimbăm o vorbă”. Fata s-a sinucis şi-a murit. Deci, cam asta-i lumea….

Întrebare: aţi vorbit despre activitatea emisferei stângi a creierului dar n-aţi vorbit şi despre activitatea emisferei drepte a creierului uman…(râde…)

Sunt recompense affective, da?! O îmbrățișare, așa…o bucurie a mamei, un cuvânt bun….”mamă, dacă-ți faci lecțiile îți dau voie să te uiți la televizor. La calculator eventual, mai vedem și-n film…”

Și-atunci ce-i spui copilului, ce-l înveți? Cel mai important lucru pentru viața lui, în care el să fie recompensat, este să fie lăsat la televizori sau la calculator! Asta fac părinții. Cică ”uite-așa îl face u pe băiat să-nvețe”. Azi o să-nvețe, dar mâine n-o să mai învețe.

Întrebare: După ce modele spirituale vă ghidați?

VIRGILIU GHEORGHE: Eu am avut/am niște duhovnici buni și în România, și-n afară. Dar dincolo de asta, există o atitudine față de viață. Am fost foarte mult implicat în ASCOR și mie ASCOR mi-a schimbat viața. În sensul că atunci când faci ceva pentru ceilalți, Dumnezeu lucrează pentru tine. Și eu cred că Dumnezeu ne luminează-n viață, dacă noi suntem sinceri. Cred că omul trebuie să fie sincer!

Eu zic așa: orice om sincer, ajunge la Dumnezeu! Dacă n-ajungi la Dumnezeu înseamnă că nu ești sincer…undeva, are niște nesincerități în viața lui..n-are cum! Vine moartea! Nu poți în fața morții să ramâi cu…nu poți să nu spui!
Eu cred că sinceritatea, sunt anumite lucruri: sinceritatea, efortul, dragostea, toate lucrurile-astea te face să te ghideze Dumnezeu!

Modele spirituale avem dealtfel, modelele sfinților, nu? Citiți viața sfinților în fiecare zi. O să vedeți acolo cum și-au dat viața pentru Hristos și ce oameni! Erau dintre cei mai buni, cei mai bogați, cei mai înțelepți, cei mai învățați, cei mai…Ecaterina, fiica împăratului Costa, deci era fiică de-mpărat! Și a dat TOT! Cea mai frumoasă și înțeleaptă femeie a vremii!

Deci, avem modele…dar dacă stăm și căutăm modele pe micul ecran…în actorii de la Hollywood care, majoritatea își implantează silicoane, fac sală ca să facă mușchi mari, zâmbesc frumos și pe urmă iau antidepresive, au perioade…de episoade maniaco-depresive, depresie bipolară și înfundă spitalele de nebuni…

Eu vă garantez! Nici familiile nu vor rezista! Nu văd! Sunt atât de mari forțele care vor să distrugă familia, atât de mari sunt, atât de puternice sunt…că trebuie într-adevăr multă înțelepciune și ajutor de la Dumnezeu, ca să reziști!

Ori suntem oameni duhovnicești, în care vine în viața noastră Hristos, ori dacă nu…va fi multă durere! Poate că de durere, oricum vom avea parte….dar, uneori durerea o primești ca pe-o dulceață, alteori cu groază, te bagă în deprimare și te omoară.

Gândiți-vă că pe martiri, îi luau și îi tăiau în bucăți. Și nu sunt departe, în perioada comunistă. Le bătea cuie-n cap! Aveau aparate care țineau/țintea osul capului și strângea, până-l spărgea…mi-a trimis cineva și-am citit un material în engleză despre torturile în sistemul sovietic…înfricoșător!

Cum poate un om să-l chinuiască, să-l tortureze pe celălalt…ce fel de om e ăla? Mintea nu poate cuprinde astea…în mod cert oamenii ăia erau conduși de diavol, erau demonizați! În mod cert…nu poți să jupoi un om de viu, să-l tai în bucăți…iată cum primeau sfinții, cu bucurie primeau durerea.

Vreau să vă spun că noi n-am suporta să ne pună cineva apă fierbinte pe mână, nu să-i pună dezbrăcați în tigăi arzând la temperatură înroșita, nu să-i bage în plumb topit…nu, n-am suporta! Și cum suportau, că erau și ei tot oameni! Citeam zilele trecute, Viața Sf.Iacob, el fiind mare la curtea împăratului și bogat…constată ăștia că este creștin și îi cere împăratul să se lepede, el zice ca NU și-l face și nebun!

Atuncea i-a tăiat mai întâi degetele de la mâini, unul câte unul…pe urmă degetele de la picioare, pe urmă i-a tăiat picioarele, pe urmă i-a tăiat mâinile, umerii, șoldurile, și când i-a tăiat șoldul drept a început să strige: A lăsat Dumnezeu durerea asta, ca să nu pot spune că n-am trecut prin durerea asta.

Deci, nu poate suporta omul atâta durere și-atâta curgere de sânge, dacă n-ar fi Dumnezeu cu el. Nu se poate așa/ceva. Și până i-a tăiat capul, a fost viu! Ăsta este Harul lui Dumnezeu. Dacă ești cu Dumnezeu și căutăm scăpare la EL, cred că va face ca durerea să se transforme-n bucurie, dacă NU…durerea va fi IAD!